Un spatiu al unui timp

Sintem azi. Cei mai vii, cei mai puternici, cei mai adevarati. Sintem dintre cei ramasi. Care pot vedea, se pot misca, pot gindi, pot simti. Sintem toti un tot de atitudini si actiuni, un popor global format din multe particule indivizibile: indivizii. Noi-noi-noi cei care avem privilegiul sa fim. Acum, si aici. Restul e dintr-un trecut 99% uitat, sau pe cale de. E un nimic inapoi, un stralucitor de real acum, si un obscur inainte. Da. Totul e fara nimic, si cu tot, intr-un amestec fara sens. Asta daca e sa analizam lucid. E, totusi, mai mult nimic decit tot, si nimicul cistiga teren continuu. O sa ajunga totul un mare nimic, si noi parte din el. Ca sintem atit de mici ca frizam limitele. Toti. Un mic-mare nimic, si o mare tristetze, ca adusa de o si mai mare absurditate. Noi-noi-noi. Noi singurii purtatori de atitea universuri pe umeri sintem atiiiiit de insignifiantzi. Pare ilogic, nu? Pai, de ce ar fi logic? E vreo ratiune superioara care sa justifice? Ca noi am fost dintotdeauna parte dintr-un intreg care a mers inainte ca o masina sociala inertziala. Si ne-am acceptat rolul. Nu ca am fi avut de ales, dar asa a fost. Si eu, si tu sintem aici ca modele de a fi. Si ca sa ne traim trairile datee de noi insine. Fara sa conteze un trecut plin de abisuri de toate felurile. Sau un viitor plin cu miliarde de promisiuni, in care sint alte abisuri de toate felurile. Pe care, sincer acuma, nu da doi bani nimeni. Ca toti au realizat ca prezentul e mai important. Si toti au vazut ca previziunile au fost apa de ploaie. Nu a anticipat nimeni nimic din ce e. Si clar n-o sa anticipeze nimeni ce va veni. Ca asa e, complicatziunile pot duce spre orice varianta de scenariu.  Asa, ca sa fie. Ca sa. Ca noi oricum traim ce traim, si ne pasa de pula proprie (scuzati) mai mult decit de altele. Nu e de blamat, desi, na, cind scrii chestii spre mai multi posibili cititori te gindesti ca printre ei mai sint personaje (create virtual evident) care ar putea sa te agreseze in multe feluri. Totul e sa te concentrezi pe domeniul tau, sa dezvolti ideile tale, si sa lasi pe restul sa se manifeste, asa ca intr-o lume libera. Ca sintem toti liberi, dupa atita sclavagism si ipocrizie de corectitudine politica. Ca nimic nu a fost corect chiar din start. Unii au plecat la drum cu nenumarate avantaje. Acum e la fel, o lupta care pe care cu ce avem fiecare disponibil. Nu e ca traim intr-o altfel de societate brusc, si toti ar trebui sa fim inteligentzi doar, ca sa reusim. Pentru ca, na, facem diferentza intre promisiuni si adevarurile adevarate. Da e posibil ca lumea asta sa devina alta cit de curind, si sa fim rasplatitzi pentru ce valori avem. Teoretic, desigur. Da, bun, o sa imi continui visurile care sa ma duca spre o lume ideala, in care idiotii si idioteniile lor sint istorie. Stiu ca o sa dureze suficient de mult cit sa nu mai apuc. Asta e. Ma simt relativ stabil intre iluziile mele. Nu invidiez, si nu ma las manipulat de alte iluzii ale altora, ca stiu ca e inutil. Ca totul e despre fiecare in parte, si asa cum fiecare isi traieste ce isi traieste, asa fac si eu. Ca nu-s mai important prin ce sint, pentru ca e o limita a desfasurarii personalitatilor. Fiecare e abil sa devina ce crede ca poate deveni. A, ca viata va dovedi care si cum, asta e pentru un fel de viitor imaginat. Acum e o batalie continua. Una inceputa cu mult timp inainte. Ce e e ce a devenit, dupa atitea. Oricum traim intre propriile spatzii si timpuri. Nu e ca am fi avut altceva, sau ca am fi avut promisiuni de altceva. E locul si timpul vietii proprii..Si toate cite vor veni sa ne intimpine le vom zimbi si le vom spune cite va fi sa le spunem.