Friday, August 14, 2020

Perfectul de acum



Azi am fost sa-mi mai cumpar mincare ca eram pe stilul foamete, terminasem ultimele stocuri, si na, cind te ia foamea iti misti pretziosul cur spre locurile unde e mincare. Ca na, asa e mersul chestiilor. Dar, inainte a trebuit sa trec pe la banca sa vad cum stau cu finantzele. Si, ce sa vezi, aveam datorii pe credit card de 666 marafetzi si ceva centzi. Tananaaaaaaa, e tare, sa te iei de guler cu diavolul financiar, sa-i dai pumni in freza pina cade la orizontala. Si, l-am batut la el acasa, adica mi-am acoperit datoria. Asta pina tura urmatoare, ca na, asa traim, facem datorii ca sa dovedim ca sintem vii. desi nu era rau sa am un diavol asociat; doar ca pentru asta plateam ceva extra si era naspa. A trecut. Bine, io ca sa n-am datorii tre'sa am un job stabil, ca, na, altfel cum naiba sa te manageriezi eficient? Da' daca vremurile sint asa de ciudate ce sa fac? Si asta e o intrebare, ca nu m-as fi gindit ca nu gasesti ca designer ceva, pentru ca azi toate au nevoie de un design inainte de fabricatieeeeeeeeeeeee. Or sa vina si joburile promise, probabil, ca n-o fi ca inainte dupa ce trece nebuneala asta cu C19. Oricum ceva fundamental presimt ca o sa se schimbe. O sa fie ca-n rai, sau ceva. Sau na, o sa fie mai bine ca-n iad. Ei, tre'sa fim optimisti, ca sintem educati, si avem resurse uriase, doar ca ne trebuie locul si timpul sa le desfasuram. Oricum, am trecut prin perioade absolut incredibile. As putea sa fac mai multe filme cu ce am trait, si cu ce oameni am intilnit. Mare parte din ei malefici, recunosc, personaje gen villains capabile de orice monstruozitate. Doar ca si eu pot lupta eficient cu metodele lor, hahaha. Sint trecut prin multe, si pot sa ma desfasor in varii feluri, nu-s usor de dat jos; si oricum nu de abrutizatzi, asta e sigur. Bine, am si eu slabiciunile mele, dar astea-s de moment, fie ca-s obosit, fie deprimat, mai multe. Trecatoare oricum. Dar pornisem sa zic de cumparaturi, ca-mi place sa zic de ele, ca ma relaxeaza, si uit de probleme. Mi-am luat un pui barbecue, prajiturele cu capsuni, cola cit cuprinde, legume congelate, conserve de toate felurile, zahar, coffee whitener, si, cireasa de pe tort, vin de ala intarit, o shticla rosu, una alb. Si, cum am ajuns acasa am trecut pe tratamentul cu vin. Mama care faci gogosi, tu le faci, tu le mirosi, as putea ca sa zic, pentru ca e heaven plus many moore. E vineri, si na, e permis sa te rasfetzi cu ceva ce n-ai mai avut de miliarde si miliarde de ani. Satisfactia plutirii. Aia fara sa fii intr-un avion. O plutire simpla, si fara complicatziuni inutile. Una in care te duci unde vrei fara sa consumi combustibil. Zbori fara sa folosesti legile fizicii, pur si simplu. Si e aproape perfect. Vezi totul de sus, stai in ce pozitie vrei, te uiti cind la stele, cind la panorama de dedesubt, si te gindesti ce nasol e de unii ca-s muritori. Noroc de tine ca nu esti. Adica esti, dar nu acuma. Ca ti-ai depasit conditia. Esti altceva, sau un altcineva mai breaz ca cel dinainte. Ce misto. Ai un destin absolut fabulos. Cu sincope, eh, ca n-are cum sa fie perfect, e la mintea cocosului. Dar acum pare ca e. Ca nu are cum sa fie altfel. E varianta optima.

No comments:

Post a Comment