Gloria mundi

Lumile se intrepatrund. Se contorsioneaza in multe feluri, ca sa-si gaseasca unele conexiuni, si sa se lege unele de altele. Uneori pare ca se cauta, alteori ca vor doar o legatura efemera. Sau de moment, asta doar pentru a ramine in aceeasi retzea universala. Si noi raminem sa le privim intr-o admiratzie fara de inceput, una continua care sa ne dea o alta si alta motivatzie. Asta gindind la ce sintem. Sau la ce am ramas dupa ce am fost ce am fost. Totul e in transformare, si noi, ca si lumile ne trecem privind, si gindind la alte eternitatzi. Viata merge inainte. Si noi ne lasam dusi de valurile ei. Lumile ramin identice cu ele insele. Asa a fost tot timpul, nu e nimic nou. Ieri am fost intr-o trecere prin acelasi oras de noapte. Am recunoscut tot. Pentru ca asa a trebuit, ca eu sa fiu la fel de identic cu mine. Era o reintoarcere la tot, la ce era ca sa fie identic cu ce a fost. Si ca eu sa ma recunosc prin tot, pe mine, cel care am fost. E bine, e cald in locurile astea. Locurile aducerilor aminte. Locurile in care si eu eram ca atunci. Eu, ca si cind as fi fost adus la un punct din trecut, ca sa am sansa sa merg pe alte variante posibile. Si eu ca sa ma vad intr-o oglinda care sa-mi arate eventual ce as fi putut sa devin. Doar ca am mintea de acum, si parca nu mai cred ca intoarceri in trecut, ca sa caut altceva. Pentru ca sint cel de acum. Si asa cum sint ma vad altfel chiar intr-o oglinda a unui trecut. Sint suma experientzelor mele. Si merg cautind ceva ce cu mintea de acum ma gindesc ca as putea deveni. Bun, stiu ce limitari am avut atunci, care de la ceilaltzi, care de la mine, si stiu ca nu as fi ajuns ce sint daca nu as fi trecut prin ce am trecut, atunci. Nu e vina nimanui. Nici macar a mea. Asa a fost sa se intimple. Asa au fost timpurile, si mentalitatile, si imprejurarile, si toate cite au fost ca sa se intimple fix asa, ca eu sa ma transform fix in cel care sint. Daca m-as fi nascut peste 1000 de ani as fi fost cu totul altul, pentru ca as fi trait experientele oferite mie de lumea de peste 1000 de ani. As fi existat intr-o alta lume ca un alt eu. Un eu care nu ar fi avut nimic in comun cu cel de azi. Dar azi sint cel care sint, si imi traiesc viata conform cu cel care am devenit. Daca as trai inca 1000 de ani as putea sa compar, si sa vad cite au fost bune, cite rele, cite altele, si as putea sa ma transform gradual intr-o alta fiintza. Avind experientele trecutului, adica cele care ar putea fi negate de lumile viitorului. Pentru ca atunci totul ar fi plecat de la alte premise. Atunci valorile de start ar fi cu totul altele. E simplu. Te gindesti ca te-ai fi putut naste acum 1000 de ani. Si ca ce ai fi putut deveni poti analiza acum. Avind gindirea moderna de acum. Apoi te gindesti ca te-ai fi putut naste peste 1000 de ani. Si ca atunci ai fi putut analiza cum e viata, daca te-ai fi nascut cu 1000 de ani in urma. Si ai fi putut compara, atunci, cu acum. PEntru ca totul e relativ pe axa timpului. Esti acum pentru ca asta ti-a fost dat. Dar ai fi putut fi nascut intr-o alta epoca, cu alte legi, si reguli, si ai fi trait o alta viatza. Poti fi genial, ca privit din viitor, dar poti fi mediocru ca privit din perspectiva prezentului. Sau a trecutului. Si asta pentru ca nimic nu e cum pare. Toate sint privite relativ din punctul prezent de vedere. Van Gogh era un pictor bun pentru vremea lui; poate mediocru. Nu a vindut nimic cit a trait. In prezent picturile lui valoreaza miliarde. De ce o asa mare diferentza? Din cauza mentalitatzilor care s-au schimbat in timp. Poate azi exista multi pictori de care nu stim. Sau scriitori. Pe care lumea de peste 1000 de ani o sa-i glorifice. Pentru ca vor fi valorosi atunci. Asta e lumea. Conteaza ce esti acum? Poate da, poate nu. Conteaza ce vei deveni? Nu cred, pentru ca atunci oamenii de acum vor fi deja mortzi. Isi pot aminti de tine, e adevarat, dar asta nu te incalzeste cu absolut nimic. Pentru ca totul e trecator. Si gloriile se trec, asa ca si oamenii.