Traim intr-o distopie. Una cu oameni ciudati si cu suflete incarcate ca niste arme gata sa traga. Asta e ce ne inconjoara si ne inlantzuie. Altfel am fi liberi daca nu ne-ar bloca o josnicie umana care e lasata libera. Si altfel ar fi cu mult mai bine. Oricum sintem intr-o asteptare. Asteptam sa apara un vaccin impotriva unui virus aparut de nicaieri. Asteptam, pentru ca stim sa asteptam, ca asta am facut tot timpul. Nu am realizat nimic altceva, desi am tot incercat. Nu s-au aliniat stelele. Sau planetele. Sau ce trebuia sa se alinieze, ca sa dea ceva. E stupid tot-tot. S-au dus toate ideile. Au ramas in urma doar agresiunile barbare de tot felul. Pe linga infinite forme de manifestare a unei prostii infinite. Nu mai exista echilibrul logicilor. E doar o furtuna de gesturi si cuvinte obscene. E haosul de dinaintea altui haos. Ne-a invadat nimicul ca intr-o poveste fara de sfirsit. Nu mai conteaza decit nimicul. S-a uitat tot ce a contat. Plutim. Stam si ne uitam la alte plutiri. Ramase. Fixate de timp.
No comments:
Post a Comment