Mai scriu un post, ca e posibil de la 1 Sectemvrie sa nu mai pot din cauza de interfata noua pe Blogger, adica cei cu site-ul de fata. deci na. Ce tema avem azi? Habar n-am ca io plec de la ceva si divaghez, fac valuri im-prejurul navei. Sau al yachtului, ala pe care nu-l am, dacit. Asa. Cind eream mic toti astia maturi mi se pareau enormi, uriasi, ca eu eram mic ca dimensiuni, si nu puteam sa-i privesc dacit de jos in sus. Si mi se mai pareau foarte agresivi, si perversi, ca nu puteam sa fac nimic fara sa primesc la schimb una sau mai multe reactii violente, fie ca erau rele, fie ca erau aprobatoare, sau chiar rizatoare, ca se distrau probabil de ce prostii spuneam. Da io eram serios tot timpul, si ce spuneam era ca sa experimentez si sa invat: cum sa merg, cum sa vorbesc, cum sa ma comport, asa incit sa-i fac fericit pe ceilalti, ca nu eram inca suficient de inteligent cit sa fiu si egoist. Eram sincer, si spuneam ce simt si ce gindesc. Doar ca reactiile din exterior mi se pareau extraterestre. In scoala generala am avut o viziune, sa-i zic asa. Nu era legata de univers, stele, etc, alea au venit prin liceu, dar in generala, odata, am asociat cocul invatatoarei mele cu o placinta. Adica in capul meu am facut asocierea asta: coc=placinta. Era fabulos, vedeam idei, ca si un alt nene, Camil Petrescu, scriitor de care am aflat mai tirziu. Bine, toti scriitorii vad idei, nu doar el, dar la el am aflat ideea asta cu ideile vazute. Bine, cind am citit am fost dezamagit, ca credeam ca io am avut ideea asta inaintea tuturor, si uite ca au fost altii in istorie mai rapizi ca mine. Si cu multe, pe urma s-a intimplat fix la fel: eu le vedeam, dar ele fusesera vazute si de altii, care, cum spuneam, fusesera mai rapizi. Sa revenim. Io am avut revelatia ca cocul invatatoarei e ca o placinta, si lucrul asta l-am zis unor colegi in recreatie. Colegi care m-au dat in git, dupa care invatatoarea a facut cit se poate de urit la mine. De paca sa ai revelatii e interzis, sau tabu, sau ceva ilegal. Doar ca, pe urma am aflat, ar fi trebuit sa-mi tin gura, ca na, unele revelatii, sau idei, sau ginduri nu convin alora maturi, care-s rai nene. Asa ca, na, de cind esti mic ai de infruntat multi dusmani, si tre'sa reusesti sa te mentii cum poti, ca unii sint si contondenti, sai sar la tine cu pumnii. Si toate astea doar pentru ca nu le place ce le spui. Desi ele erau adevaruri, ca le verificam inainte. Ma rog, dupa un timp, cind ti se mai organizeaza mintea inveti ca nu trebuie sa spui cam nimic, ca toate vor fi folosite impotriva ta, cind unele interese o vor cere. Asta e lumea, oamenii au mintea aia de primata, si cu ea judeca. Chestia e ca nu mai poti comunica, ca trebuie sa te feresti de absolut orice, ca daca-s idei bune ti le fura, daca-s proaste ti le reproseaza. Cretineala cit cuprinde. Cam greu de trait asa. Acuma a venit si pandemia, si i-a obligat pe toti sa se izoleze fizic. Dar au multe mijloace de comunicare, deci e bine. E nasol ca nebunii se mai aliaza la rele. Ori noi traim intr-o lume buna, nu? Sau asa scrie doar pe afisele colorate?
No comments:
Post a Comment