Un film posibil

I can not write a new text for a new post in the new version of the site; also, I can not add a picture. I've sent you already a message with a print screen. This I'm writing using the old version, which is fine, yet. Please keep it available in the future (also after september on), just in case the new one is not working. Thanks for future helping. E simplu. De fapt uneori e simplu, cind toate cele complicate s-au ierarhizat, si s-au asezat pe locurile lor, si nu mai alearga ca nebunele prin toate salile muzeului. Simplu e pace, e cunoastere, e calmul echilibrului; e stabilitate. E frumos, pina la urma. Poate e chiar cu putina fericire aruncata ca bomboanele pe un tort, asa la misto, ca sa dea senzatia de mica smecherie complice. Inainte de calm e haos. Toti se misca brownian, se lovesc intre ei, si continua miscarea. Ca particulele sub-atomice. Sau ca atomii, sau ca bolovanii din spatiu. Toti sint ceilalti. Sau celelalte; ideile din cap, care se lovesc intre ele suficient de mult pina se leaga logic, pina se lipesc ca atrase de forta tare a sub-atomicelor. Sau ca un puzzle care e construit piesa cu piesa ca sa dea tabloul cerut. Doar ca aici nu stim cum e tabloul final, avem doar piesele-idei cu care ne jucam. In fine. Nu mai stiu de la ce am plecat, sau ce voiam sa scriu, sau daca imi trebuia doar o introducere ca sa ma elibereze de presiunea ne-inceputurilor. Mda, nu e usor sa comunici, ca uneori vrei sa spui lucruri general valabile, si experimentezi unele idei. Apoi iti dai seama ca ele pot fi interpretabile, si pot supara. Nu-ti dai seama de asta atunci cind lansezi cuvintele, dar asta e, se intimpla. E normal, si eu m-as putea supara daca cineva imi spune ceva din care s-a putea interpreta ceva care sa nu-mi convina. Ca as putea sa o iau personal. Desi e departe de mine sa vreau sa aduc vreo ofensa, eu doar eliberez ceva la care m-am gindit, si atit. De fapt, cred ca conteaza si cine spune ce spune, daca e inteligent si/sau bine intentionat. Unul bun si destept e mai putin susceptibil. In fine, sa nu facem teorii la ceva ce nu e chiar atit de important. Am vrut sa scriu ceva despre inca o calatorie printr-o amintire programata, avuta chiar ieri. Cind trebuia sa ploua, ca sa am cadrul mai bun. Dar a fost soare pe nava mea cea mare si complicata. Si m-am plimbat printr-un parc, ca sa ma eliberez de trecut. Acum multi ani, am vazut, a fost o mare epidemie. Un virus a facut ravagii, pina sa se descopere vaccinul. A trecut. Acum nu mai exista boli, oamenii traiesc mult, si sint sanatosi. Dar sint putini. Si eu sint inconjurat de roboti. Care sint ultra-destepti, dar care sint masini, nu au suflet de om, ci doar o simulare. Nu-i afecteaza ceva anume, ei au drumul lor. Nu simt senzatii, sentimente, trairi. Nu au amintiri care sa-i faca nostalgici. Te simti singur si neinteles printre ei. Pentru ca ai alta constitutie. E o altfel de singuratate, una a unei fericiri induse. E bine. Probabil ca traind in alt secol as fi fost frustrat de agresivitatea unora, sau de rautatea altora. Acum e liniste. Astept sa ploua, sa simt cum aerul se schimba, si cum natura asta artificiala e una care sa ma faca sa ma simt real. Adevarul e ca plutim prin spatiu, toti, si ne lasam condusi de ce e in afara noastra. In visul de ieri ma plimbam prin orasul in care era o noapte ploioasa, si cineva ma intreba cine sint. Si am descarcat toate orgoliile si frustrarile, stiind ca o holograma nu se poate supara. Interesant ca mi-a replicat ca un strain prietenos, fara sa ma judece. Apoi l-am intrebat si eu pe el cine este, ca sa fim chit. Mi-a povestit parca un film pe care il recunosteam din bucati. Pentru ca le stiam, doar ca erau asamblate altfel. A fost o experienta interesanta. O poveste de noapte ploioasa, in care orice era posibil.