Cine ce sintem

E complicate toaaaaaaate cite e, si nu e descomplicabile, adica ramine asa, ca un exponat de muzeu pe care nu-l poti desface in bucati ca sa vezi cum e alcatuit. Tre'sa lucrezi mult cu imaginatia, intuitia, analiza, sinteza, etc, ca un detectiv super-hiper-genial si un arheolog ultra-super-genial ca sa refaci totul din ce apare pe deasupra. Si e greu, ca, na. Nu stiam despre ce sa scriu, ca uneori vreau sa scriu si ma lasa inspi-ratzia, asa ca las si io ideile in asteptare, sa astepte trenul de Paris via Ga-latzi care sa le duca spre un post bine argumentat si inche-gat, si solid ca o gaura neagra, ca gaura e un solid ultra-dens, nu e vreo gaura cum ii suge-reaza numele (unii m-ar putea contrazice zicind ca la cit de densa e materia din gaura neagra ea nu e solida in acceptiunea classica ci poate fi un fluid ultra-dens, e posibil, n-am shtudiat, doar am mai citit pe wiki de cur-io-zitate). Asa, si cum stateam io asa intre niste imagini dubioase din capul meu construite de realitatile de afara, mi se ingige o idee in minte: sintem ce gindim. Aha, zic, merge, ca e generala si adevarata. Chestia e ca nu-i elaborata suficient, ca e adevarata partial. Pentru ca nu sintem doar ce gindim. Gindirea abstracta e adevarat ca e de baza in ce sintem, dar mai sint altele multele care trebuie adaugate ca sa iasa adevarul cit mai complet posibil. Nutritionistii spun ca sintem ce mincam. Suna cam ciudat, adica in interpretarea mea io zic ca, na, daca mincam varza sintem varza? Sau daca mincam rahat sintem rahat (ca unii maninca mult rahat)? Pai asa am putea face niste scenarii de la cele mai optimiste la cele mai de groaza cu variantele a ce e posibil sa mincam. In fine e totusi pueril, nu ne coborim la mizerii ca alte creaturi. Bun, si mai ce mai sintem? (Daca e sa continuam sirul intrebarilor si al cautarilor). Sintem ce simtim, nu? Ca de cind sintem mici ce iubim ne determina alegerile majore (influentati si de mediu, de educatie, de unele excitatii/inhibitii, etc). Sintem si ce urim, ca ne ferim ce nu ne place, sau ne provoaca dureri. Si sintem si ce ne e indiferent, ca ignoram anumite chestii care nu ne spun nimic (cum am facut-o toti tot timpul, inclusiv cu oameni care ni se par incolori-inodori-insipizi). Si mai sintem ce ne da mediul, adica sintem acei care traiesc experientele venite din afara, ca ne plac, sau nu, asta e, le traim. Si mai sintem sa zicem ce imbracam. Desi aici e cu dubiu, ca putem sa spunem ca bai, nu ma intereseaza cum arata hainele din moment ce sint comode. Pe mine nu ma pasioneaza tinuta, ca nu ma duc in zone sociale ultra-ipocrite unde na, tinuta trebuie obligatorie. Plus ca nu-mi place sa ma remarc prin haine. Nu ca n-as putea sa imi aleg ceva ultra-artistic, sau colorat interesant. Doar ca asta ar atage atentia idiotilor, si eu fix de asta ma feresc, ca na. Si asa am putea continua cu ce sintem, la infinit, ca avem infinitul in noi. Sigur, unele "chestii" contribuie mai mult la ce sintem, altele mai putin, dar toate au influenta lor. Sigur, dupa ce ne gindim un pic am putea sa ne intrebam rostul la toate, de ce cautam sa aflam ce sintem, si nu cine sintem, de fapt. Probabil ca cine sintem e suma a tot ce sintem. Sau poate mai putin, sau mai mult. E complicat, dar sintem intrebatori din fire, si de asta cautam sa aflam si raspunsuri, posibile, ca sa ne intelegem pe noi insine, si sa ne echilibram fiinta. Si sa admitem ca avem in noi si bune si rele, doar ca-cautam sa le mini-mizam pe cele rele. Si sa maxi-mizam pe cele bune. Desi e relativ totul, ca ce e bun pentru unul poate fi rau pentru altul. Ca asa-s oamenii, toti, unul nu scapa de asa ceva. Totul e sa fim impacati cu noi, si sa facem cit mai mult bine putem, ca altfel traim o viata anosta. E adevarat ca ne cam ferim de oameni ca multi au o mare capacitate de a face rau, dar asta e, mergem inainte. De preferat pe drumuri cit mai interesante.