Complicatul simplu

Am vazut un video al unui baiat, o plimbare prin orasul de noapte. Citiva trecatori, cladiri, strazi, lumini, un bar, o bere, o tigara. Asa ca duminica noaptea. Aparent banal. De fapt absolut uimitor. Traim intr-o lume obsedata de senzational, care cauta trairi cit mai ample, mai pline de senzatii cit mai tari. O lume care a ajuns sa ne sperie. Eu unul nu mai am nicio motivatie sa cauta sa mai ies din casa. Ma barricadez si astept sa vina apocalipsa aia intens promisa. Nu mi-o doresc, dar i se face atita reclama, ca apare vreun nebun sa dea foc la tot. Ca apocalipsa nu vine din exterior, cu vreun bolovan cosmic, sau cine stie ii viitor poate (dar atunci vom avea suficiente technologii cit sa-l deviem pe asteroid, si sa ne evite); dar apocalipsa (repet termenul ca e peste tot) pare ca trebuie sa vina de la noi, din lumea noastra, sau ceva. Sau poate unora le e frica sa admita asta, si na, nu se intimpla. Dar la cit creste nebunia generala nu se stie niciodata, mai ales ca sint multe arme la populatie, si tensiunea e mare, inca. Mai ales ca a venit si virusul asta care obliga la izolare, si multora nu le convine, ca ei doar in public isi exhibau frustrarile. In fine, nu conteaza. E duminica, si m-am uitat la videoul baiatului care se plimba prin oras. Asta ne ce ne trebuie. Daca vine apocalipsa (iar repet din nou si inca o data) adica sa stii sigur ca vine peste o saptamina, ce ai face? Dar sincer, nu promisiuni de astea pentru ce traiesti acum, ci pentru ce ai trai atunci. Cel mai probabil nu te-ai duce sa sari cu parasuta, sau sa zbori in spatiu, ci ai sta linistit la tine, doar tu cu tine (sau cu cineva pe care sa-l iubesti) si ai lasa mintea sa elibereze tot ce isi imagineaza. Cred. Ai fi in echilibru. Sau te-ai plimba seara pe strazile orasului, ai bea o bere undeva, ai fuma o tigara, te-ai uita la oameni, si te-ai gindi daca asta e realitatea, sau doar un vis programat, si tu esti poate pe o nava spatiala sedat, conectat la computerul care iti induce toate viziunile. Si asta doar traind firescul, doar asa iti vin idei maretze, probabil, pentru ca atunci imaginatia se re-varsa liber. Dar ai trai simtind ca traiesti. Fara alcool, droguri, sau alte chestii ciudate. Nu am luat niciodata droguri, si nu stiu ce simti/traiesti atunci. Poate nici nu-mi trebuie, ca am mintea in alte directii, nu-s inca gata sa devin dependent de ceva. Nu atit timp cit am traiectoria/traiectoriile mele. Totul e sa fii impacat cu trecutul, prezentul, si viitorul, adica cu tot. Si cu tine. Sa nu lasi in urma jumatati de ginduri, sentimente, trairi, etc, ci sa le duci pe toate pina la capat, ca sa inchizi ciclurile (asta nu include sa te sinucizi, ca atunci nu inchizi un ciclu, ci le inchizi pe toate). Bine, e si aici o nuantza (ca peste tot); vorbim de trairile pe care le consideri ca merita, nu alte trairi care ti-ar fi straine. Pe alea ciudate le abandonezi cu cit mai repede cu atit mai bine. Asa ca totul sa fie in acord cu ce esti. Si ca, orice s-ar intimpla, sa nu-ti para rau daca mori miine. Ca asta e, intr-o zi o sa murim toti, ca nimeni nu e vesnic. O sa fie nasol, dar asta e, o sa ne vina rindul. Si e bine sa n-ai regrete. Adica na, nu de alea importante. Ca asa poate regrete o sa ai, cum cam ai tot timpul, ca sigur citeva chestii n-au functionat, dar e bine sa fie de alea din categoria uitabile. Ne-interesante, de detaliu. Stupide chiar. Ca sa fii impacat cu tot, si cu toate. Oricum viata e plina de iluzii, toate sint fluide, nu exista decit mici repere temporare cind si cind, in rest totul e parca special facut sa fie uitabil, trecator, si instabil. Ca asa e lumea, plina de uitabili, trecatori, si instabili. Si noi sintem cam tot asa. Doar ca poate putin mai tenace, si hotariti sa nu ne departam de unele valori. Ca si valorile se pot incadra la uitabile, daca sint situatii speciale prin care trecem. Pentru ca uite: iti propui sa nu minti, si te tii de asta. Dar daca binele tau sau al cuiva la care tii e in pericol daca nu minti, asta e, calci pe promisiune cu bocancii. Si accepti ca, pina la urma poate e mai important ce e acum, ce avem, ce traim, decit ce am promis in trecut. E complicat. Pentru ca sintem inconjurati de tot felul de oameni care creaza complicatii noua si altora. Altfel ar trebui sa fie simplu si elaborat, ca in stiintza. PS E posibil ca din septembrie sa nu mai pot scrie nimic pe blog, ca asa pare. Daca se intimpla asa verificati ce spun pe facebook, acolo o sa dau de stire daca ma mut cu blogul. Gracias. Adresa mea de facebook e sus, sub titleblock. Sau poate pun pe viitor noi posturi sub forma de commenturi la posturi, sa vad, ca na, se schimba modificarea si nu am de ales.