Nuditutitate

Ieri, cind desenam linii noi pe un tablou mai vechi am zis ca, uite, daca adaug ceva mai bun, iese ceva mai frumos. Si, cu toata estetica din cap am inceput sa pun aici un segment, acolo un segment, gindind tot timpul daca ce pun in plus construieste intregul ala. Pe urma m-am gindit ca fac un amestec de tablouri suprapuse, care nu stiu daca se completeaza suficient de bine unul cu altul, pentru ca omul priveste tot din prima, nu descompune straturile; pentru ca asa as face si eu. Si m-am si auto-analizat cind desenam. Apoi ma gindeam, bine, eu ca eu, dar cum sa fac sa iasa tabloul bun, in ce fel de stare sa ma scufund ca sa determine actiunile care sa contribuie la constructia intregului cel solid si compact? Cum priveste, si cum analizeaza cineva din exterior o pictura? Un idiot poate face praf orice capodopera, dar un educat aplica niste grile de valori, sa zic asa, insa toti analizeaza cu sufletul profund, si isi dau seama daca ii emotioneaza, sau nu creatia respectiva. Deci sufletul profund e cel la care, pina la urma, ne raportam, pe el il avem ca baza pentru tot. Si asa e, trebuie ca atunci cind fac ceva sa am access la acea zona profunda din mine care sa ma ghideze. Pentru ca, de multe ori ezit sa merg prea adinc, dintr-un fel de jena, sau pudoare. Mi-e rusine parca sa expun chiar asa, mai rusine decit daca as fi eu expus in pielea goala in fata tuturor, ca la nudisti (desi la nudisti si ceilalti se expun, aici e mai degraba tu dezbracat fata de ceilalti imbracati), stiind ca toti au curiozitatea sa-ti observe absolut toate detaliile anatomice, si sa te priveasca cu lupa, ca sa-si satisfaca o puternica dorintza interioara de a te critica drastic, tocmai pentru ca si ei sint ultra-constienti de propriile lor defecte. Probabil ca rusinea asta e zidul care trebuie trecut, pentru ca mi-a fost formata din copilarie, asta a fost metoda de educatie primitiva a unui sistem; rusinea, si frica, cu asta ne paralizau actiunile. Deci, imi trebuie curaj sa infrunt greselile trecutului, pina la urma, sa ma eliberez, ca sa pot construi ceva valabil. Tre'sa ma fac nudist, hahaha. Bine, si actorii se mai dezbraca pe scena, si teatrul e arta. Si in filme sint scene nud, si pe strada se mai organizeaza evenimente cu oameni dezbracati, asta chiar daca social vorbind, asta e blamat de societate, pentru ca e indecent. In pictura nudul e ceva obisnuit. In fine, nu corpul gol e problema, cit prejudecatile legate de el, pentru ca se asociaza cu acte impure, asa ca sexul, hahaha. Sint tabu-uri multe, dar sexul pare cel mai blamabil, si nu rautatea si violentza, in fine. Acuma, daca nu ar fi sex nu ar exista oameni, ar disparea specia noastra, dar asta na, nu e un argument bun, se pare. Ca sa te lupti cu tabu-urile tre'sa le infruntzi direct. Ar trebui legalizat nudismul, si sa fie la liber, care vrea sa iasa pe strada in pielea goala sa fie liber sa o faca, de ce nu? In Canada e voie ca tipele sa iasa in sinii goi, am si vazut o duduie, vara trecuta parca, de era sa fac accident cu masina (arata bine, era naturalo-nesiliconata). E adevarat ca la barbati e posibil ca in public sa se excite, si sa para mai ciudat, lumea sa creada ca, uite cineva e gata de sex in public. Chiar, si sexul in public ar trebui legalizat, de ce nu, daca oamenii se simt bine asa lasa-i bre sa faca ce vor, doar nu ma afecteaza, pentru ca, daca nu vreau, nu ma uit. Si oricum, prefer sex in public decit violentza, clar. In fine, e discutie lunga cu argumente bune, dar asta e mentalitatea de acum, si trebuie sa o acceptam. Peste citeva mii de ani va fi cu totul altfel, pentru ca lumea se va fi eliberat de toate stupiditatile de azi. Ce pacat ca nu am o masina a timpului ca sa vad. Poate e mai bine asa, ca ce nu stiu nu ma enerveaza, clar.