Concentrice

Lumile se misca in tacere. Si se transforma in tacere. E adevarat ca tacerea ascunde in ea multe strigate, dar ele nu pot fi auzite decit de o minte antrenata in strigatele tacute. Bine, cei care tac au uneori strigatele pe dinauntru, dar au in ei o fortza de atractie care impiedica sunetelor sa iasa, asa cum gaurile negre impiedica lumina sa iasa. Probabil ca fenomenul e acelasi, desi sunetele si lumina difera fundamental, chiar daca sint tot unde. In fine, ce mai conteaza, ca si asa sa mai gindesti la ceva cind traiesti bulversat intr-o lume bulversata e cam absurd. Plecasem de la lumi. Ele sint tacute, si se transforma. In fine. Si noi facem asta. Si nu obtinem nimic, ca pina la urma tot nu schimbam nimic din ceva. E cam greu de trait printre ceilalti. Toti sint baricadatzi in ei, si refuza sa comunice. Bine, multi nu au cunostinte elementare, si prefera sa taca. Altii sint mai expansivi, extrovertiti, si cauta provocari pentru minte. Cei mai dinamici risca sa si-o fure, pe cind ceilalti isi conserva energia. Nici asta nu conteaza. De fapt totul e albastru. Pe fond negru. Totul e perfect la fel ca acum 1, 10, 100, 1000, un miliard de ani. M-am acrit de la prezentul asta. As emigra in viitor, acolo macar as avea ceva interesant de invatat, as lua-o de la zero. Oare m-ar duce mintea sa pot invata sa traiesc in lumea aia? Ce conteaza, oricum nu se poate calatori in timp, asa ca mai bine sa ma multumesc cu prezentul, si sa n-am asteptari. De la nimeni, si nimic, niciodata. Totul e sa si pot asta. Mai bine ma duc sa ma plimb pe nava mea cea de toate zilele. E frumos printre roboti androizi. Se poarta frumos, vorbesc civilizat, se misca artistic, si pot sa-si aminteasca absolut orice din toata istoria omenirii. E o fericire asta, chit ca nu-s oameni, macar te fac sa te simti important, ca natura ta biologica le e superioara, teoretic. Oare cum vor arata androizii peste o mie de ani, ce alte super-capacitati vor avea? Mai bine ar fi sa se concentreze toti pe gasit metode de facut viata mult mai lunga. Sau pe metode de facut organismul regenerabil, si sa traim, asa mult si bine, pina ne plictisim. In fine. Deseara imi programez iar un vis, tot in bus, tot in oras, tot noaptea. Sau poate imi schimba mediul computerul, sa fie tot noaptea, tot in oras, dar in tramvai, hahaha, lovitura de teatru, ca tramvaiul e fundamental diferit ca e pe electricitate, si de la atita cimp electromagnetic poate incep sa am idei mai bune. Parca nu e indicat tramvaiul ca e mai mic, si ingust, tot in bus e solutia optima, stie computerul. Odata m-a bagat intr-un labirint, cu multe holuri, si usi, care dadeau spre sali, sau camere. A fost inedit, ca era cu multe surprize, nu stiai niciodata spre ce da o usa, te puteai trezi intr-o alta nava, sau intr-un yacht, sau intr-un turn, pe malul marii (era cu multa mare, ca i-am zis ca muntele ma cam oboseste psihic). Pe urma am revenit la bus-noapte-oras, ca stateam, si priveam la geam cum trece lumea pe linga mine, era mai comod, si mai convenabil. Oricum e o experientza de singuratic, ca nu mai era nimeni in show-ul asta, toti preferau alte scene/scenarii, ceva mai spectaculos, ca in filmele cu aventuri, si actiune. Mie-mi convine, ca de asta si prefer busul, ca nimic nu e mai interesant decit sa privesti spectacolul lumii. Poti sa te gindesti, sa analizezi, sa meditezi, si sa nu te bage nimeni in seama, adica fix ce-mi trebuie si-mi lipseste. Na, am si eu frustrarile mele, si mi le refulez asa. Ar merge si sa ma mai imbat, din cind in cind, dar nu ajuta prea mult, ca e o simpla ametzeala, nu-ti face sa-ti functioneze mai bine imaginatzia. Bine. Ma pregatesc, si plec spre masina de vise. Sau de visuri. Pina acolo ma mai plimb, poate imi mai vin idei.