Realitati compuse

Visul si realitatea se intrepatrund, de parca ar vrea fiecare sa cucereasca tot teritoriul mintii. Sint victorii, batalii pierdute, dar lupta e continua, pentru ca avem nevoie de amindoua, sa se echilibreze una pe alta, si sa ne dea senzatia ca traim intr-o combinatie de vis, si realitate. Unde e adevarul aici, pai, e in tot. Sigur, daca e sa privim de sus, obiectiv, adevarul e in orice, in proportii diferite. Si daca e sa privim subiectiv, dinspre noi, prin noi, spre realitate, adevarul e complet, orinde, si oricind, in ce traim. Minciuna e, sau o putem privi, ca un altfel de adevar. Asa cum, evident, si adevarul putem spune ca e o altfel de minciuna, dac vrem sa absolutizam, un pic, desi, na, toate sint amestecate. Spunem asta ca sa intelegem mai bine cum sint toate, nu ca sa cautam reguli exacte la tot ce e atit de relativ imprejur, si de asta cautam sa simplificam cautind sa esentializam, pe cit putem ce e esentializabil din punctul nostru de vedere. Bine, totul e complicat, si nu se poate desface in toate detaliile, clar. Nici n-ar trebui, macar ca avem nevoie si de mister, cit sa ne propulseze spre cautari de raspunsuri. Ca fara mister e pustiu de prea limpede, totusi, si ne-am plictisi. Asta daca ar fi posibil. In fine, nu mai vreau sa ma mai gindesc la nimic, si sa ma scufund in realitate, sa las senzatiile sa ma inunde. Intr-un minut intru in alt vis. Ma uit cum lumina din laborator scade, si detaliile dispar, apoi cum totul se metamorfozeaza in noua realitate. Sint iar in busul de noapte. De data asta mi-am propus sa nu ma mai uit pe fereastra. Am stat un pic sa vad oamenii din bus, si sa incerc sa imi imaginez cine sint, ce au trait, ce destin au avut, cautind sa compun un raspuns argumentat din felul in care se miscau. De fapt asta era un test pe care sa-l dau, pentru evaluarea mea, de care nu am stiut. La sfirsit am vazut ca am gresit tot, cu mici exceptii, pentru ca ce credeam eu ca e, nu era. Actiunile oamenilor nu erau ce pareau, din punctul meu de vedere, si nu aratau explicit ceva anume care sa fie profund, si fundamental, ci erau doar manifestari ale lor, anumite obisnuintze, prostiutze, unele determinari, atitudini motivationale, etc, era o lista uriasa cu detalii, pe care am rasfoit-o doar. Ma gindeam daca nu cumva si eu fac asa, dar nu constientizez. E o distanta mare intre interior, si exterior, si ca sa-ti dai seama de interior trebuie sa fii subtil in a analiza, si a vedea care detalii sint importante. Ori eu nu am talentul asta. Mie imi trebuie lucrurile explicate matematic, ca si cind as fi infinit naiv, si as invata sa gindesc chiar in momentul asta, altfel obosesc. E prea multa dezordine in realitatea asta, si caut sa ma protejez. In fine, in bus dupa ce am terminat observatiile, m-am concentrat pe-peisajul de la geam, ca sa-mi eliberez mintea. Frumos. Ce realitate real de frumoasa e imprejur. Azi, si aici. Sau poate doar pare asa.