10 minute 10%

Bai! Baibaibaibai-baaaaaaaaai! Bai! Nimic nu e cum e. De fapt nimic nu e cum ar trebui sa fie. Daca ar fi cum ar trebui as mai fi de acord, un 10%, sa zic, si as spune ca baaaaai, sint nefericit doar din cauza mea. Nu ca as fi nefericit, sau ceva, ca nu sint. Adica sint, un 10%, sa zic. Sau 20%, sau mai mult, in fine, ca tot omul, nu sar eu din tipare, ca nu-s genul. Dar ipoteza ramine, nimic nu e cum ar trebui sa fie, desi na, n-am de unde sa stiu asta, am zis asta ca sa am un punct de plecare la ceva. Nu c a asta asa as vrea sa fac, sa plec, ca mi-e mai bine daca stau si imi conserv inertzia de o-biect, de fapt de corp. Acuma as sta ca e normal, ca mai obosesc si eu. Nu m-am nascut obosit, doar am evoluat suficient, cit sa devin asa. Si, am zis ca o pauza nu strica. M-am asezat pe un bolovan, care e si el un corp, si mi-am anulat toate conversatiile cu mine. Sau cu ceilalti din mine. Apoi m-am luat de univers. Universule, pentru 10 minute inceteaza sa mai existi, te rog. Si m-am trezit intr-un vid imponderabil. Universule, n-o fa pe desteptul cu mine, inceteaza sa existi doar tu, pe mine, si pe planeta lasa-neeeeeee. Planeta a revenit. Mersi universule, esti comic. Sau poate eu sint comic, si tu m-ai ascultat ca si cind as fi Dumnezeu, pentru ca ti-ai dat seama, mai universule, ce bun sint. Bine, sint bun, clar, fara dubiu, dar poate nici chiar asa de bun, oricum mersi, esti dragut. Daca ar fi ca tine macar 10% din oameni, eeee, alta planeta in alta lume, in cu totul alt univers. Ma rog, sa nu ne dam mari. Am zis ca 10 minute fac blank cu toate, doar ma justific stind pe piatra si nefacind nimic, dar absolut nimic. Cerul e fara steleeeee, lumea e fara oameni, doar eu, aici, absolut si intr-un extaz genial, 10 minute meritate. Bine, nu ca asa ar fi trebuit sa fie, ca eu sa am o dorintza garantata asa, dar s-a intimplat, a functionat, si eu am profitat, ca datele erau date, eram singur, si asta fix cit am cerut. Am conspirat singur, si acuma ma lafai in 10 minute ca si cind ar fi o vesnicie concentrata adusa aici, la mine, ca o pizza ordonata prin telefon. Cred, sau sper, ca nu e un univers paralel in care am fost trimis, ci e ala original, bine, oricum nu conteaza. Ce am acum am. Nu sint vreun profitor, sau ceva, dar nu poti sa refuzi un asa dar, mai ales daca l-ai cerut, nu? Eh, 10 minute trec repede, prea repede sa sa simt, totusi, ca ceva atit de important s-a intimplat. In fine, sa nu zic iar ca e o conspiratie a celorlalti, ca ceilalti nu exista in astea 10 minute. Ei exista doar in restul timpului. Ma rog. Acum lumea a revenit. Inapoi la realitate. Ce lume. Ce bine era. De fapt, daca ma gindesc, eu sint un om liber, si pot sa-mi fac in cap cite lumi vreau, chiar si una care sa semene cu cea de 10 minute. Important e sa ma eliberez pe dinauntru, sa las afara toate stringurile care ma leaga, si sa invat sa traiesc altfel. Love is holding on, love is letting go. Adica, pentru echilibrul situatiei, si al vietii tale in general, alternezi situatii in care te agati ca si cind asta te-ar salva, dupa care dai drumul, daca busteanul ala curge pe un fluviu, si urmeaza o cascada, cu o cadere aferenta de la o inaltime aferenta, aferent neplacuta, evident. Edivent. Etivend. Aferent. Deci sa lasam sa go. Asta e cosmic de important. Sa lasam unele chestii sa se duca. Lasa-neeee stringuleee. E. E o lectie asta. Sa lasi. Apoi sa agati iar, ceva, sau altceva. Apoi sa lasi iar. Ca sa-ti umpli timpul, si sa simti ca in sirul asta de agatzai-eliberari e fericirea, aia 10%, desi e mult si asta, oho e exagerat de mult, 10% e o nebunie sa fie. Ma rog, la inceput am zis ca 10% sint nefericit, adica 90% as fi fericit implicit, da' nu e asa, ca daca nu esti fericit, nu inseamna ca automat esti nefericit, ca mai ai si stari de astea de tranzitie, de la una la alta. Un 10%  fericit e ok, 10% nefericit ok, si restul o plutire intre, o cautare a ceva care sa aduca doze mai mari de fericire. Mama cite chestii sint de zis despre asta, as putea scrie romane intregi, cite interpretari, puncte de vedere din cele mai exotico-extaziante, pina la na. E un univers plin. Chestia e si sa obtii ceva cu asta, ca asa, ca pura fabulatie e fix inutila pentru ceilalti ca le au si ei pe ale lor. De fapt, eu de ce scriu asta acuma? Sa ma lansez in scenarii?
PS Cind ziceam sa ne eliberam de stringurile de afara cind plonjam inauntru, ma refeream la chestiile alea care ne induc mici/mari obsesii, ca cu obsesiile nu e bine, le lasam si pe ele sa se duca. E mai bine liber, si fara obsesii, decit legat, si blocat in cercul ala al lor. Adica mai bine sa fie bine decit sa fie rau, ca daca e rau nu e bine, ca e diferite, si cind e una nu e alta. Bine, si aici lucrurile-s complicat de amestecate, dar sa nu facem iar scenarii posibilo-imposibile.