Sliding doors

Astia care fac filme cred ca au privilegiul sa faca ce vor, sa te manipuleze emotional cum vor, sa-ti ia sentimentele, si sa traga de ele, sa le inoade, sa le deznoade, sa le arunce in sus, sa le prinda, sa opereze pe ele, fara mila si fara consideratiune pentru fiintza ta mica. Ca macelarii intr-un abator imaginar. Fara sa-i jicgkcnesc. Bine, asta pentru ca vrem si noi sa fim manipulati, ca sa simtim ca traim si alte vieti, si sa ne mai scoata din rutina, si inertzie. Am vazut un film, Sliding doors, bai nene, ce chestie, sa vezi cum aceeasi viata poate urma 2 cursuri posibile, doar pentru ca ceva mic, un amanunt, o chestiutza micronico-insignifianta, intervine b rusc, inopinat si fara logica. Na, what if. Si cu noi e fix la fel, ca ne mai chinuie intrebari despre cum ar fi fost daca, si daca, si daca, si etc. Noi traim doar un sir al evenimentelor, chiar daca multe altele sint disponibile, totul tine de ce alegem, sau ce ni se intimpla, pentru ca asa sintem, sau asa sint conditiile, sau asa s-a intimplat totul, ca sa se combine intr-un alt fel decit "trebuia". Sa nu facem iar scenarii, si sa nu dam vina pe altii, desi avem motive, dar nu trebuie ca asta sa fie o scuza, chiar daca e rezonabila, ca doar aia slabi cauta scuze, nu?
PS Intre text si poza pot fi legaturi de subtilitati diferite, dar, ca sa nu se interpreteze aiurea, si sa ma scot zic ca orice legatura cu realitatea e pur intimplatoare. Cred ca remarcati umorul, ca de asta zic, ca sa-l remarcati, sa nu simt ca am consumat neuronii in van, sau in paravan.
PPS Scenaristii astia au o imaginatie de invidiat. Sau de blamat, ca ne mai dau si stari nasoale, desi fara happy-end e varza toata coshmelia, ca na, oameni sintem, si pentru noi propriile sentimente sint al naibii de importante!