Altfel de eu

Sintem legati de oameni, de situatii. Uneori ne place asta, dar de cele mai multe ori nu prea, si cautam sa fugim, sau sa uitam, si sa continuam. Traim viata pe felii de timp. Felii taiate intimplator, pe care, ca sa le intelegem le taiem in doua, apoi jumatatile le taiem iar in doua. Ca si cind timpul ar fi un tort, bun, cu crema si bucati crocante aruncate intimplator. Dupa un numar de injumatatiri ale jumatatilor ramase obtinem, cum ne spunea dl Sagan ca ar fi cam 90, ajungem la un atom de timp. Iar atomul e in esentza un nucleu foarte mic, si electroni foarte mici, restul e vid. Adica nimic. Deci mare parte din timp e umplut cu nimic. Sau, daca vorbim de viata, cu nimicuri. Pentru ca facem ce facem, cum putem, ca sa se intimple ceva, care e un scop, o dorintza, o implinire, sau un vis. Asa cautam sa umplem golul din feliile de timp cu diferite sensuri. Si asta se intimpla mai mult in mintea noastra, pentru ca ceilalti au si ei mintea ocupata cu sensurile lor, si vedem ca nu le prea pasa. Fiecare facem, pina la urma, cit putem de mult, ca sa simtim ca nu irosim timpul asta, de a carui trecere devenim din ce in ce mai constienti. Puteam mai mult, sigur, e oricind loc de mai bine, dar na. Nu a depins intotdeauna de noi, pentru ca ceilalti au luptat si ei pentru supravietuirea lor, si ne-au mai si blocat noua actiunile, uneori. Dar, ne adaptam, invatam cum e sa luptam si cu armele celorlalti, sau cu metodele celorlalti, lucru care ne consuma foarte multa energie. Oricum , asta e viata, alta varianta mai buna a ei nu avem, inca. E nemeritata situatia, dar incercam sa o facem mai buna, cu ce avem. De ce oare oamenii nu sint deschisi, si de ce trebuie sa suportam de la mediu atita ipocrizie, si mizerie? Mediul celorlalti, cel care ne obliga sa-i fim actori. De asta probabil am eu fanteziile cu invizibilitatea, sau cu visul programabil intr-un loc in care sa pot fi mai liber decit de obicei. Cum as fi fost, oare, daca lumea ar fi fost altfel?