Ochii tai

Am trecut prin atitea..Am vazut si bune, si rele, si uimitor de bune, dar si deprimant de rele..Si am ramas la fel de eu, ca atunci cind simteam ca te iubesc cu tot ce eram, naiv, si neindeminatic..Le-am depasit pe toate, stii, pentru ca am invatat sa las in urma ce era de lasat..Si pe tine te-am uitat..Desi imi mai amintesc atitea, si atitea altele, care sint, cumva, in mine, in tot ce fac, si ce simt, pentru ca tu m-ai lasat sa imi fie aproape tot, cu tot ce ai fost, pentru mine..
A trecut mult timp, si am invatat sa merg inainte pe drumul meu..Am trait atit de multe, ca mi s-a parut absolut firesc sa stiu ca a continua era viata insasi..Dar umbra ochilor tai imi ramine in amintirile mele profunde..Te mai visez uneori, alteori te mai vad, sau simt, in ceilalti..
Nu am trait niciodata in trecut, sau prin trecut, pentru ca nu am stiut sa invat sa fac asta..Dar am pastrat intotdeauna in minte ce am fost, cu toate bunele si relele, si in ce am fost era o umbra a ochilor tai care imi vorbeau deschis despre orice..Si acum ii vad si ii simt cum ma judeca de fiecare data cind fac ceva.. Si incerc sa imi sterg din minte tot..Dar ei ramin undeva deasupra, superiori, si intelegatori..
Astazi sint la fel de neajutorat, recunosc..Si la fel de arogant..Nu am lasat pe nimeni sa se apropie, in vreun fel, pentru ca mi s-a parut stupid, sa accept compromisuri..Si oricum, nimeni nu a avut ochi cu care sa ma priveasca asa cum faceai tu..
Am in mine o liniste a trecerilor prin timp, a tot ce a fost atit de ireversibil..Nu mai judec nimic, si pe nimeni.. Am ramas inchis in mine, si in trecut..Mai vad in amintiri ochii tai, care nu au semanat cu ai nimanui, niciodata..Pentru ca ei nu au aratat in privirile lor  niciodata profunzimile sufletului tau..Esti si acum exact la fel cum erai atunci, ca si cind timpul nu ar fi existat pentru tine..Sau pentru noi..