Timp anotimp

Primele zile de septembrie..Primele priviri de toamna, si primele intrebari cu tot ce inseamna toate transformarile astea care vor veni..Primele gesturi deschise si clare, si, parca, primele explicatii despre o vara trecuta, in care trebuie sa aratam exact tot ce am facut, cu motivatii si rezultate..Chiar daca vara a fost un timp absolut doar al nostru, si greu explicabil..Si, pina la urma, greu cuantificabil in forme stricte, pentru ca a fost o traire libera si simpla a sufletului..Vara a fost anotimpul spatiilor deschise si limpezi, si in care fiintza s-a dizolvat in linistile uriase ale universurilor..
Septembrie vine la catedra, deschide catalogul, si ne scoate la tabla..Iar noi desenam cu creta frunze, si copaci, si cer cu constelatii..Si explicam cum toamna ne deschide mintea spre viitor, si cum ne mai indeamna sa nu uitam de visurile trecutului..Dupa care trecem inapoi in banca, si ne stergem din coltul ochiului o lacrima de toamna, discret, si elegant..
Astazi o alta zi se mai duce, din viata noastra..O zi care a fost un timp dintr-un anotimp propriu, care seamana mult cu anotimpul asta, care este, inca, acuma..Si care va deveni altul, dupa un timp..Pentru ca timpul devine uneori anotimp, atunci cind in noi dispare iremediabila trecere, si cind timp si anotimp se confunda..