Culoarele libertatzii

Visul e ca un drog care iti anihileaza fiinta si te pastreaza captiv intr-un cub transparent..Cind si cind un perete se deschide, si poti merge inainte pe un culoar de pereti transparenti..Apoi toate se inchid iar, pentru ca, mai tirziu, un alt perete sa se deschida, si un alt culoar sa te lase sa-l parcurgi..Viata e un drum prin culoare transparente, in care doar simulam ca ne conectam cu sensibilitatile si inteligentzele celorlalti.. Doar vedem in afara, si asta ne creeaza atit de bine iluzia libertatii, pentru ca inauntru sintem aceiasi, cu aceleasi singuratati, care nu au stiut niciodata sa se elibereze de propria fiintza..
Am vazut pe culoare tablouri cu portrete, si ma gindeam ca am sa te gasesc..Eram captiv intr-un vis, si alergam cit puteam de repede ca sa gasesc iesirea..Imi vroiam libertatea mea mai mult ca orice..Libertatea mea relativa, cea in care puteam sa fac orice, oricind vroiam..Cea care se confunda cu un vis, cel in care eram captiv..Si realizam ca visul asta era construit de un fel de ratiune superioara, care se juca cu toate destinele mele alternative..Incercam sa apuc reperele cu indirjire, ma agatzam de orice varianta, stiind sigur ca pot, si ca doar eu sint singurul care ar putea decide..Dar reperele se dizolvau in altele..Si pluteam intr-o lume in care totul aluneca spre curbe ciudate, si coltzuri absurde si nedeterminate..Eram singurul supravietuitor in incercarea de a deveni ceva ce isi propusese demult..Nimeni imprejur..Straniu si ridicol, sa fii lasat singur atit de devreme..De fapt, poate e mai bine asa, pentru ca natura lor mi-a fost intotdeauna straina..I-am vazut de la distantza, si i-am intzeles, si de aia am  vrut sa nu ma conectez cu ce imi propuneau ei..Eu sint o varianta a unei fiintze posibile, asa ca si ei..Drumurile merg inainte, deschise sau nu spre conectari..
Timpul e mersul fiintzei..Prezentul meu e blocat doar de mine, asa cum e blocata comunicarea cu ceilalti..Sint aici si acum datorita mie..Si libertatea mea vorbeste lumii cu cuvintele mele..
Vad cum pot, ce pot, tot ce ma inconjoara, si ma las petrecut in jocul asta al privirilor spre realitate, asa, ca simt ca sint viu, si ca tu poti percepe totul, asa ca mine..Pentru ca, asa sint eu, si imi place sa vad viata ca joc, si eliberare de orice..Ca si tine, doar ca tu ai orgoliul sa nu admiti asta intotdeauna..Ca si mine:)