Anotimpuri

Cum ziceam, fericirile mari, sau mici, ti le faci singur, pentru ca e cam greu ca ele sa te loveasca asa pur si simplu, ca un bilet cistigator la loterie..Ti le si construiesti uneori, piesa cu piesa, metodic, sau pur si simplu ti le programezi (hahaha, suna comic)..Te gindesti ca uite, sint fericit ca a fost liber wc-ul cind eram gata sa fac pe mine, sau ca mi-am cumparat ceva, sau ca am gustat/mincat/baut ceva de care mi-era pofta, sau ca am aflat ceva despre ceva/cineva maaare si frumos, sau m-am intilnit real/virtual cu cineva si care m-a bucurat, sint tot felul de lucruri care sint pozitive si bune, si care merita mai multa atentie, pentru ca de ele ne ancoram sperantzele..De aia am zis eu de multe ori despre un muzeu al nostru, al fiintei, si in care sa punem 90% chestii generatoare si fericiri, plasate in centru, iar restul de 10% de cicanarii intimplate le ducem la periferie, mai aproape de magaziile cu materiale, wc, si iesire, hahaha..La gunoi cu toate mizeriile, ca merita chiar sa facem o mica parada-spectacol gen serbare, in care aruncarile la gunoi sa se faca pe muzica vesela, si in care sa predomine gesturile obscene sau ironice, hahaha, gen taiat de panglici, sau bagat pula in ele cu distinctzie si elegantza, asta ca sa le aratam ca nu ne afecteaza..Ce imaginatie am hahaha, as scrie carti si as face filme numai pe tema asta, ca merita nene, ca nu e asa usor sa stergi din memorie toate intunericurile si intunecatii intilnite..Si am zis ca facem spectacol ca sa ne bucuram de asa un eveniment, (ce expresii am, hahaha) in care sa ne bagam pula in mod festiv si nonshalant; asta dupa ce le aratam pula in detaliu, si le explicam cum functioneaza, cum se regleaza, parametri technici, etc, hahaha, ca sa stie..O, da, e asa de bine sa uitam de nasoale, ca sa ne eliberam, ca altfel ne trag in jos, si aia nu mai e viatza de om normal, e doar un mers tirish intr-o mlashtina fetida, si care nu duce nicaieri..Mersul..Mai bine sa luam un mijloc de transport ieftin, un bus, un tren, vapor, sau chiar tramvai, de ce nu? Tin minte ca-cind eram mic am fost foarte mirat ca tramvaiul n-are volan, cind toate alelalte aveau, si ca toti rideau cind i-am intrebat..Atunci mi-a venit sa-i iau la palme, ca se tot dadeau desteptzi, ca cum adica sa aiba volan tramvaiul, ca merge pe sine, care-s fixe..Ar fi trebuit sa le zic ca sinele sint paralele ca si ei cu logica, dar, na, la vremea aia ei erau dashteptzi si pervers-smecheri pentru ca aveau si vechime si experientza..I-as fi injurat daca as fi stiut cum..Dar i-am injurat pe urma, de multe ori,  cind imi dadeau lectii de viata intr-un mod arogant si ostil, subliniindu-mi printre rinduri ce maaare bou eram eu, fata de ei..Bai nene, pai asa te tratezi unul cu altul, la un misto de grajd? Si asta ca sa nu mai zic ca multe mirlanii imi erau aruncate in fatza cu o salbaticie pe care chiar nu o intelegeam..Iti dai seama, sa cresti asa, invatind sa rezisti, adaptindu-te la subspeciile alea, te transforma, te inraiesc intr-o motivare de moment, daca le dai atentie..Dar, in timp, ca sa nu-ti consumi nervii tai pretiosi inveti sa uiti, ca iti dai seama ca nu merita sa nimic pe niste nimicuri, pina la urma, in fine..Si de asta inveti sa faci o mica parada din uitare..
Dar, sa revenim la muzeul fericirilor, adica la muzeul fiintei, sectia fericiri, ei, acolo sint amintirile frumoase, lucrurile din trecut care te-au determinat sa fii cel care esti..Si m-am intors la intilniri cu oameni frumosi, care gindesc si simt adevaruri, si care imi  vorbeau deschis despre absolut orice..Si care ma puneau pe ginduri, si ma lasau sa-mi imaginez liber toate lucrurile/imaginile/ideile cum sint, sau ar putea fi, intr-un joc al mintzii, intr-o realitate reala, sau poate, posibila..Si ce mi se parea fascinant era drumul pe care-l faceam, pe urma, singur, pe faleza, meditind..Ca aveam nevoie de o plimbare lunga, in liniste, ca sa-mi reconstruiesc ideile, si lumile din minte..Si imi era bine, pentru ca era frumos, si calm de inceput de septembrie, cind vara ne facea cu mina din trenul care o ducea inapoi in galaxie..Era bine, si inceput de toamna cind ne pregateam sa cintam un melancolic Try to remember, de dinainte de un anotimp care va veni; un anotimp plin cu amintiri, nostalgii, si unele mici si colorate regrete..