Matematici distractive

La job timpul trece destul de greu uneori, si de asta propun o chestie distractiva care sa mai aline plictiseala, si sa creasca doza de fericire pe masura ce orele trec: o metoda ultra-simpla de calcul in procente a timpului scurs (sau ramas, la alegere)..Ca eu ma bucur cind procentele cresc, si se apropie plecarea acasa:) M-am gindit la asta de mai mult timp, si am zis sa o scriu, ca merita, e distractiva si practica, mai ales ca am experientza in imperial, care lucreaza cu optimi..Asa..
Deci, cu metoda asta calculezi cit la suta din timpul total de munca a trecut, ca te ajuta sa vizualizezi mai usor totul, ca una e sa stii ca au trecut 3 ore si 20 de minute, si alta e stii ca au trecut 42% din timpul total, ca pe masura ce cresc procentele creste si doza de fericire hahaha..
Ideea de baza e ca la fiecare 5 minute a trecut 1% din timpul total, asta cu mici ajustari la orele fixe..Bun.. Dupa o ora a trecut 12.5% (poti aproxima cu 13%), dupa 2 ore au trecut 25% fix, dupa 3 ore au trecut 37.5% (aprox 38%), dupa 4 ore 50%, dupa 5 ore 62.5% (sa zicem 63%), dupa 6 ore 75%, dupa 7 ore 0.88%, dupa 8 ore 100%:)..Daca au trecut sa zicem 5 ore si 40 de minute, asta inseamna 63% (pentru 5 ore) plus cite 1 procent din fiecare 5 minute ale celor 40 de minute (adica 40/5=8) egal 63%+8%=71%..
Si asa poti calcula la orice moment cit % a trecut..E simplu..Trebuie un pic de exercitiu, si asta, zic eu, e o metoda super de a-ti calcula fericirea:))
Daca vrei ca calculezi cit timp a ramas, in procente, faci o simpla diferentza: dupa 5 ore si 40 de minute au trecut 71%, deci au ramas 100%-71%=29% yupiiii:)))
Asta e formula fericirii la job, ca na, alta nu stiu, ca la job lumea e cum e, ai sefi, tre'sa rezolvi tot felul de dileli, dar daca vezi cum creste in procente timpul scurs incepe sa-ti fie mai bine..Enjoy..
Daca sint intrebari raspund prompt, promis:)
PS Vazui ca scrisei des cuvintul "fericire", cre'ca m-am molipsit de la madam Udrea, decit ca nu-mi pusai cu pixu' pe spate, sau prin alte locuri, hahaha

Visurile unor vietzi

O intoarcere in trecut e o excursie intr-un necunoscut larg si plin de posibilitati, pentru ca te duci intr-un loc pe care ti l-ai fabricat singur, din bucati de trecut, ca sa iti fie confortabil, si cald, asa ca pentru tine..Explorezi un loc  deja explorat in care totul ti-e deja familiar..Te intorci ca sa retraiesti ceva ce s-a intimplat intr-un alt timp, in care erau alte reguli, si in care si tu erai altul, asa, ca sa iti imaginezi cum ar fi fost..Acum esti un  rege al amintirilor tale, pentru ca iti retraiesti totul asa cum ai fi vrut, in felul tau..Si poti manipula spatiul, si timpul, ca sa iti fie favorabile..E bine, e atit de bine cit sa poti spune ca iti iubesti amintirile, amintirile tale, cele ordonate si aranjate de mintea ta de regizor genial..
Stiu ca o intoarcere in trecut e si o privire in oglinda unor realitati care au fost, dar care au putut fi orientate  asa incit sa vedem realitatile care ne convin, hahaha..Asa e cu noi, cu fiintza care sintem, ca selectam din tot ceva ce ne e propriu, si ne convine..
Azi a plouat..Si ploaia a ritmat ceva ce era un fel de cintec al interiorului nostru atit de profund..Un cintec pe care l-am cintat tot timpul, in minte, cu toate detaliile, ca Beethoven..Si am vazut printre armonii unele peisaje dintr-un oras care era un fel de viziune reprimata..
Stiu, realitatea e concreta, si atit de imediata..Ca opus imediat al trairilor mele idealiste..Ca un impact direct in visurile pe care cu greu le-am eliberat..
Spatiul si timpul ne sint alaturi..Sint componente din care e construita iubirea..Cred ca intelegi asta, pentru ca in intelegerea ta sta cheia eliberarii de ce ai fost..Si stii, cu cit intelegi mai mult, cu atit mai mult te apropii de un ideal, care e o iubire clara si limpede, pe care o poti proiecta spre ceva ce iti e atit de al tau..
Oamenii sint oglinzi..Ochii sint deschideri..Sufletele sint universuri..Toate sint timp curgator, si linisti care vin dintr-un univers eliberat de toate trairile fiintzelor noastre..
Noi ne oglindim in tot, si in toate..Noi sintem fiintzele care s-au deschis ca sa se elibereze de toate trecuturile, si sa-si reia fiintza, de la zero..Noi sintem noi, intre aceleasi repere, aceiasi noi care se intorc la propriul eu ca sa se poata reconstrui intr-o noua realitate..Noi identici si conformi, noi clari, refacutzi intr-o noua viziune, una eliberata de tot ce a fost..
Privim altfel, ca fiintze transformate..Sintem altfel de oameni..Ne conformam unei realitatzi reale..Parca sufletul ni se dizolva intr-o realitate confuza..E frig..Pare ca s-a intors iarna examenelor..Imi amintesc drumurile prin zapada, si fricile de atunci..Ce lupta printre toate slabiciunile mele, si ale celorlalti.. Cind  conta doar puterea bruta, si memoria robotica..Ce simt al fiintei, care isi cauta in prietenie o varianta a propriei regasiri..Si care nu venea niciodata..Si care fiintza isi realiza singuratatea ei, atit de absoluta, cea atit de asemanatoare cu moartea..
Durerea era identica, pentru ca venea din toti.. Asa ne-am trait fiintzele, in tot timpul adolescentzei, si asa ne-am format gindirea..Si asa gindim si acum..Asa simtim, si asa credem..Pentru ca asa ni s-a impus..

O ora dintr-o zi eterna

Un cacat parfumat colorat ambalat..Rimeaza..Scuze de limbaj, da asta e realitatea asta sublima in care ne cacam pe noi sa supravietuim, ca na, asta facem de fapt, chiar daca sintem maestri in a simula altceva.. Traim intr-un mare wc public in care toti isi fac nevoile..Apropo de wc, mai nene, gretzos loc, mai ales la job, ca unii se manifesta acolo de parca isi dau duhul, yuck..Noroc ca trag apa dupa ei, adica noroc de canalizare, ca ar fi prapad pe planeta, sa duhneasca asa ca un rahat..Na..Desi un rahat ramine un rahat, chiar daca il parfumezi si il ambalezi colorat, substantza lui e aceeasi, si iti provoaca aceleasi stari de greatza-voma.. Il evitzi cit poti, ca na, nu poti sa te iei de el, ca are drepturi..Exista o solutie de cind lumea: autismul..Te bagi in tine cit poti, te interiorizezi suficient cit sa crezi ca nu te afecteaza, sau te izolezi..Asta iti da rezerve de suflet suficiente, asta si teoretizarea rahatului..Poti sa faci si filosofii din asta, hahaha..Dileala..Mai fun e sa scrii despre sex, ca acolo e cu socializare, hahaha, e o comunicare la mijloc cu o fiintza care participa activ (cre'ca) la o miscare alternativa de frecventza variabila..Plus ca mai sint si noi technologii implicate, ca prezervativul cu striatziuni, care pastreaza lubrefiantul, ca sa reduca frecarea..Si ca lubrefiant se pot folosi uleiuri de tot felul, chiar si vaselina de motoare navale, daca n-ai altceva la indemina..
Azi e o liniste de toamna..A plouat si s-a udat natura, ca tot vorbeam de sex:)) Nu mai e soarele ala care sa ne umple de lumina..E nori decit, si ritm de picaturi..Iar muzica o faci tu, pe ritmul ploii..Iti cinti in minte toate melodiile care ti-au placut..
Azi a murit Gyuri Pascu, omul-orchestra din Divertis..Cred ca de asta a plouat..Bai nene, umor de ala adevarat a facut el, cu idei tembele, de cadeai pe jos de ris la ce timpenii puteau sa debiteze..Ce pacat ca umorul ala elaborat nu mai e la moda azi, futu-i..Eu mi-am salvat multe chestii, si le mai ascult, asa, cind ma rupe nevoia de ceva adevarat..Uite aici ceva bun de tot, o intilnire de gradul 3, cind el era un clopotar workoholic:)))
Lumea se schimba, merge inainte pe un drum nestiut..Totul e sa nu-si piarda echilibrul..

Timp finit

Tu poti fi de acord, sau nu, cu mine..E o lume libera..Ce scriu eu e un fel de sinteza a ce simt ca vine din toata fiintza mea eliberata de toate constringerile astea sociale de multe ori absurde, si atit de greu de inteles.. Si tu esti, ca mine, parte din combinatia asta sociala, care..

Substantza vietii

Totul e sa fie echilibru in tine, in tot ce simti, si gindesti, pentru ca va fi echilibru si in ce faci, si ce esti, sau ce esti mai presus de ce faci, pentru ca actiunile iti urmeaza fiintza ta interioara..Si echilibrul ti-l faci si ti-l pastrezi singur, e ca o opera de arta construita cu atentie, in pofida a orice s-ar intimpla imprejur..Pentru ca sint rele mari de tot care te dor atit de tare ca aproape uiti tot, asa cum sint si unele bune, atit de bune, care te-ar face sa explodezi in tot felul de fericiri colorate, si ti-ar risipi fiintza..Si, ca sa nu te ratacesti in lumea asta periculoasa, te bazezi pe echilibrul tau, care inseamna o conectare cu eul tau profund, cu tine, cu defectele si calitatzile tale pe care le-ai avut dintotdeauna..E pretios echilibrul tau, e ca un diamant pe care l-ai mostenit cind te-ai nascut, si pe care il vei pastra, ca sa-l dai mai departe, cuiva, cindva..Un diamant albastru, in forma de inima..Sau care sa aiba forma pe care sufletul tau o simte, si culoarea ta preferata, prelucrat cu formele care sa fie ale fiintzei tale..
Echilibrul inseamna liniste uneori, o liniste dintre armoniile de dinainte, si de dupa..O liniste a adincurilor, sau a inaltzimilor tale proprii, oricare ar fi contextul exterior, pentru ca inafara e de multe ori furtuna, si strigate, si conflicte, si rareori calm..
Pe mine linistea asta a echilibrului interior m-a salvat din multe situatii conflictual-isterice, si m-a ajutat sa evit tot felul de provocari, sau sa rezolv multe dezechilibre din relatiile astea sociale instabile, pentru ca mi-am pastrat calmul cind toti o luau razna..Desi, de multe ori ma gindeam cum ar fi fost daca as fi reactionat si eu la fel de dezaxat ca si ei, si na, poate ca as fi fost pe moment mai impacat cu mine, si ar fi fost corect fata de mine asta, pentru ca am reactionat corect si drept, dar, pe termen lung as fi pierdut foarte mult..Si am constientizat asta, si am decis ca trebuie sa ramin calm, si rational..Si am ramas..Dar in mintea mea profunda a ramas o detasare de toate, si o ura profunda fata de toate mizeriile astea, dar nu o ura din aia care sa ma consume psihic, ci una profunda, de substantza, una fundamentala si limpede, una care seamana cu o eliberare a mea de oameni, de idei, de trairi, de tot ce mi-a provocat atita repulsie..
E relativ tot, si viata, si trairile, si ce sintem..Si traim o viata pe care o putem, in lumea asta care ne e oferita in felul ei..Ne luptam relativ cu oameni relativi ca sa demonstram niste adevaruri relative..Asta ca sa simtim ca traim ceva, cit de cit, relativ la tot, si la toti, si ca sa ne fie singuratatea mai putin amara..

Variante de singuratati

Iubirea e un ideal, unul visat si inca neatins, pentru ca iubirea e ceva la care aspiram toti, in felul nostru, e ceva ce dorim sa realizam impreuna, cind intilnim un om care gindeste la fel, ca iubirea e un ideal construit din bucatzi de ideal asezate pe un soclu stabil..Da, noi acceptam impreuna ca iubirea e o statuie..Si ne continuam viata inainte asa, cu o imagine in minte, ca iubirea e un ideal pe care il construim impreuna de doua fiintze atit de relative..Eu, si tu..Pe mine ma cam sperie varianta asta, ca doar noi impreuna am putea realiza un absolut..
Bai, nu stiu, pentru mine o relatie adevarata e una construita din bucatzi, una facuta ad-hoc, nu stiu, una care sa nu stii de unde vine, si care e asa cum s-a transformat de la sine, ca asa a fost sa fie, fara nimic prevestitor dinainte..E ceva ce se intimpla pur si simplu, asa, pentru ca sufletele voastre chiar sint compatibile..
Iubirea e clara si iremediabila, ca e asa pentru ca sufletele alea chiar se pot lega spiritual liber de la sine..Iubirea e eu regasit in alt eu..Simplu si direct, si care face diferentza intre o fericire limpede, si o tristetze intunecata si adinca..E la alegere..
Iubesti lumina care iti vine din fiintza celuilalt, cea care te face sa iti revii la tine insuti, si iti da echilibru.. Si iubesti spiritul care iti e inspirat cind esti aproape de omul iubit..Iubesti linistea pe care simtzi cind ai alaturi omul acela..Pentru ca stii ca doar alaturi de el poti zbura, si doar alaturi de el esti ce ti-ai dorit..
Dragostea e dulce, si dorita..Are gust de amintiri placute..E aici si dorita..E un sentiment visat..E o varianta a unei posibilitatzi..Dragostea e o privire limpede in ochi, si atit..
E atita singuratate imprejur, in tot..

Timp de visat

Spatiul si timpul danseaza impreuna pe o muzica astrala, se duc, se intorc, se rasucesc, se apropie si se indeparteaza respectind ritmul fiintzei lor (cum ar fi spus metaforic dl Einstein), fac tot felul de miscari mai mult sau mai putin ecuationibile (sau ecuationabile, adica capabile a fi puse in ecuatii matematice, asta e cuvint inventat de mine, inca o licentza, hahaha)..
[Aici e o pauza de gindire, ca autorul nu stie ce varianta de continuare sa aleaga] Puncte de suspensie, pauza de o tigara si un pahar de vorba pe teme diverse..
In vino veritas, adica cind te imbetzi zici tot ce-ti tuna prin minte, incepind cu adevaruri frustrate pina la dileli la fel de frustrate, sau alte chestii pe care n-ai curajul sa le zici in viata reala..Ca cind bei te eliberezi de toate, si spui toate nespusele, iti dai drumul la tot ce ai in tine, si ai tinut inchis, ca nu aveai suficient curaj..Bine, eu nu sint genul asta, de aia spun tot, fara rezerve, orice ar fi, ca daca n-ar fi asa n-as fi eu..Cui nu-i convine, asta e, mie personal mi se filfiie, sau mi se balangane, dupa caz..Pentru ca adevarurile nu trebuie sa aiba limite, oricite bariere s-ar incerca sau oricite ipocrizii ar cauta sa ocoleasca..Desi, vezi, parca simti in frazele astea ca mai sint unele adevaruri care inca nu se pot spune, e adevarat..Dar asta e, toate tin de libertate, si de a nu incalca libertatile celorlalti, chiar daca acele adevaruri de nespus tin de fiintza noastra profunda, de ce sintem, de fapt..Si sintem cei care existam prin nastere, cu anumite date, si cei care devenim prin educatie si experientele vietii..Evident ca pe traseul vietii, invatind, ne schimbam, evoluam mai mult sau mai putin, mai lent sau mai accelerat..Stiu ca ce spun sint chestii pe care le stim deja, dar le spun ca sa ne reamintim de ele, pentru ca tindem sa uitam chestiile astea "banale" si sa deviem pe unele directii gresite..In fine..
Tot nu pot sa uit ca sintem in sectembrie..Iti dai seama? E deja septembrie si inca n-am intrat in atmosfera aia de toamna, ca inca ne credem intr-o vara prelungita, una care sa tina pina in decembrie, pina la Craciun daca s-ar putea, hahaha..Ca si toamna e o altfel de vara, na..Bine, iarna e iarna, nu o putem include aici ca e cu Craciun, taiat de porc (horror), mese gretzoase, brazi impodobitzi, cintece calde, si multe zimbete pe fetzele inghetzate de frig..Dar toamna e altfel, e mai umana, si mai racoroasa, ca o diriginta la o ora de dirigentzie, ca adica ne si intzelege, dar ne-o si trage, ca sa nu credem ca chiar ne-am permite orice..Pe unii ii afecteaza chestia asta, dar pe mine ma lasa rece, ca io ma bag in visurile mele, si-mi trece..Si imi imaginez o toamna ideala, una cu multa iubire, si caldura, si suflete adunate impreuna..E utopic, stiu, dar merita efortul..
Bine, fantezia cu plaja tropicala domina tot timpul, ca visam sa fim acolo cind mai vine cite o furtuna de gheatza..Dar e bine si aici, in locul asta cu variatziuni multe, ca ne mai pune mintea la contributzie, ne mai face sa gindim la cum, si ce..Ca daca ar fi cald si bine asa continuu ne-am plictisi, si n-ar mai avea nici un farmec lumea, ca nu am sti sa raportam binele la rau, sau invers; ne trebuie un reper, un drive pentru toate chestiile..
Sa revenim..Acuma e toamna, cica, si e vreme de gustat pastrama si vin, si de facut prietenii de pahar, si de povestit cite in luna si stele, de facut proiecte pentru timpurile de dupa..

Cautari tomnatice

Toamna asta ne petrece cu zimbete si surisuri melancolice, asa ca pe prieteni, si ne invita la festinul de inceput.. Ne e bine impreuna..Ne privim in ochi linistiti, pentru ca sintem prieteni..Sintem din aceleasi spatii galactice..Venim din aceleasi lumi cu aceleasi intrebari fara raspuns..Si ne complacem in aceleasi nedeterminari, pentru ca toamna asta si-a cautat labirinturile, ca noi, si si-a eliberat frustrarile printre vinturi si ploi, ca noi..Si ne-a vorbit cu cuvinte de anotimp, ca sa intelegem ca semanam in tot ce sintem..
Ploile ne ating, inca..Pentru ca inca sintem continente care pling in picaturi albe de dor de dureri de alte continente..De alte albe continente, care inca nu s-au stiut a fi, inca, descoperite..In timp ce ploile albe curg ca sa..E alb uneori..Atit de alb si calm, si cald..E dulce plutit prin aer, si aducere de vis prin trairile noastre, vedem clar in alb cum spatiile se dilata si reinviie in tot ce simtim..Sintem nori, si cer, si oameni care se ating, ca sa se uneasca intr-un cerc al fiintzei cautate..Ne simtim aici, si acum ca trairi cosmice ce au reusit, in  final, sa se intilneasca..Sintem aici, si acum, pentru ca am stiut ca vom fi impreuna in coltul asta de labirint, in sfirsit liberi cit sa-si spuna toata povestea vietii..Oameni care au lasat tristetile si regretele undeva departe, si care vor sa-si atinga fiintzele, eliberati de toate..

Sarbatori onirice

Ieri am fost intr-o plimbare, pe faleza..Am mers singur, asa cum mergeam tot timpul, pe marginea mea de lume..Copacii imi dadeau liniste si repaus, si indemn la meditatie, si am stat sa-i admir, un  timp, mai ales ca e toamna, si, curind isi vor elibera coroanele de frunze..Un iepure venit de nicaieri s-a apropiat de mine, si, dupa ce m-a studiat suficient mi-a spus:
-Hei, tu ala de te dai ce nu esti, ce cauti pe aici? Am ramas blocat..Un iepure vorbeste? Un iepure imi vorbeste mie?  Si, mai mult, un iepure e atit de insolent cit sa-mi reproseze mie, un om, ca sint un pretins, si ratacit, pe deasupra..Asta e cu mult mai mult deasupra a tot ce as fi putut crede despre mine, si asta spus de un iepure, iti dai seama de cita ironie, si de cita stapinire de sine a trebuit sa aplic pe moment, desi, dupa atita uluire am explodat;
-Bai timpitule, cine zda ma-tii te crezi sa crezi ca ma poti ironiza cu cretinismele tale de 2 lei? Esti o mizerie de iepure care a iesit dintr-o tufa, si te dai deja stapin peste locurile pe unde ma plimb? Tocana scrie pe blana ta bai tembelule, ce pula mea imi vorbesti ca unui sclav? La care iepurele mi-a raspuns:
-Scuze, asta e teritoriul meu, ca m-am pisat pe aici mai demult, si pe tine nu te-am intilnit dinainte, esti un strain pentru mine..
-Bine, te iert, am spus, si mi-a facut placere, miine am sa-ti aduc un joben si un papillon, ca sa fii si tu mai festiv, acuma de inceput de toamna..Si am plecat..Ce chestie, sa fiu dator unui iepure..Hm..
De miine am sa fiu mai prietenos cu iepurii de pe faleza..O sa am la mine de toate, ca nu se stie ce animale mai intilnesc..Dar e asa de uimitor sa vezi cita arogantza aduna un iepure..Cre'ca am alunecat intr'un univers paralel in care noi si ei ne tragem de sireturi..Hahaha..Bine ca nu ne tragem de pula:))
Azi cred ca e o zi festiva, sau ceva..Ca prea sintem prieteni cu toti necunoscutii..

Cuvintele fericirilor

Apele calme sint adinci..Parca era altfel; Apele limpezi sint adinci..Sau nu, desi, daca ma gindesc..Nu mai stiu, e o confuzie in creierul meu, ca e ceva cu adinc, apa, limpede, si calm, da' nu mai stiu cum erau legate intre ele cuvintele ca sa dea sensul ala..Ca pe fundal e si o viziune de aia cu o plaja tropicala la apus.. De fapt ce mai conteaza? Ca oricum, cuvintele pot fi adunate in diferite aranjamente si combinatii care sa dea sensuri si sensuri, ori variante de idei, care mai mari, care mai mici, dupa cit il duce mintea pe cel care le foloseste..
M-am gindit de multe ori ce inseamna sa fii scriitor..Adica ce sa spui, cum sa spui, ce sa faci ca sa te faca pe tine un scriitor? Pentru ca tu, in tine, in mintea ta te poti considera un scriitor, mai ales daca ai si simtul valorii si al diverselor valori din multe domenii, dar ca sa fii scriitor probabil ca trebuie sa iti vinzi scrierile, si sa ai success..Sau ceva..Adica sa fii validat de constiinta maselor..Desi e ciudata chestia asta, pentru ca tu nu vrei sa te adresezi ne-initiatilor, asta e clar..Inainte era o selectie riguroasa, dar azi scrie oricine despre orice, si daca i se vind cartile, booom, iata un scriitor de talent..Na, legea cererii si a ofertei..Dar, sa nu exageram in dileala:))
Eu scriu ce mi-as dori sa citesc, si de aia scriu, ca n-am gasit nicaieri asta..Dar recunosc ca nu sint un specialist, pentru ca nu asta a fost scopul vietii mele, ci a venit pe parcurs ca un hobby, sau ca o chestie, nu stiu, ca sa ma de-frustrez de mizeriile vietii, si ca sa-mi eliberez imaginatia..In fine..Lumile imaginabile ma fac sa m a simt altfel intr-o altfel de realitate, care nu exista, inca..
Cred ca as scrie lejer vreo 10 carti cu cite idei am acuma, ceva genul sci-fi sau fantasy, ah ce fain ar fi, dar mi-ar trebui o secretara ca sa-i dictez..Pe urma ma gindesc daca scrisul asta nu m-ar consuma prea repede, si sa imbatrinesc prematur..Mmm, cine stie, desi eu sint mai viu cind imi imaginez si gindesc..In fine..
Scrisul e o experienta extraordinar de interesanta pentru cei care au capacitati si sint preocupati de asta, si scrisul ajuta sa te eliberezi prin adevarurile pe care le spui..Si te imbogateste si inobileaza, si te pune pe cercetat si invatat, adica iti da o varianta absolut fascinanta a vietii..
Scrisul asta iti poate deveni o a doua natura, cea in care te exprimi liber, cu toata fiintza ta..Si una in care traiesti o alta viata, mai profunda, mai clara, mai deschisa, si mai adevarata cu tine cel care esti cu adevarat.. Ca si cind ai fi revenit in paradisul pierdut mai demult, si ca si cind ai fi inteles sensul regasirii fericirilor, al acelor fericiri..

Cautarea inimii

Toate curg, toate se deformeaza in timp..Toate trec, vin ca sa se duca, ca sa vina iar..Si noi sintem pe bucata asta de lume si timp ca sa fim martori..Orice am fi facut, bun sau rau, timpul le va fi acoperit pe toate cu praf, si uitare..Si noi vom fi devenit trecatori ale caror urme dispar asa cum au aparut: brusc..
E o toamna frumoasa si usoara, pluteste peste tot, se plimba prin ginduri si inimi, ca sa ne aminteasca un fapt simplu; dupa un sfirsit urmeaza un inceput..Sau mai multe inceputuri, dupa mai multe sfirsituri, care cum se nimeresc, pentru ca azi viata e complicata..
Ma simt ca intr-un intermezzo dupa prolog..Au trecut parca toate abisurile inceputurilor, s-au linistit toate salbaticiile nestiuturilor, am iesit cit de cit intreg si de data asta..Adica intreg la minte, inca..Sper..Dramatizez, evident, ca toate s-au intimplat in mine, si poate din afara nu s-a vazut asa mult..Bine, calatoriile alea abisale de dinainte de un alt inceput sint ale mele doar, ca agonia de dinainte de extazul inceputului..Pentru ca inceputul cel miraculos are nevoie de sacrificiu, asa cred, altfel ar fi plictisitor sa o tii asa dintr-o fericire in alta:)) Bine, nu ca mi-as trai anumite mizerii sufletesti ca pe un hobby, hahaha..Bine, unii se dau raniti ca sa provoace mila si compasiune, si sa primeasca incurajari; considerind ca asa comunica la nivel profund cu alte suflete..Poate ca functioneaza si asta uneori, dar mie nu imi place, pentru ca atunci cuvintele spuse sint de circumstantza, nu au substantza..Pe mine ma ajuta in momentele alea joase chestiile inalt-eroice, care sa-mi dea incredere ca undeva, in mine, sint multe energii nefolosite inca..Si chestiile alea motivationale mi le caut singur, pentru ca-s greu de gasit in ziua de azi cind toti vor sa te puna jos..E salbaticie multa nene, care e on going, continua si iremediabila..
Sigur, sigur, stiu ca raspunsul classic la toate e iubirea, ca ea rezolva tot..Asta daca mai gasesti vreo urma, ca pare ca e inundata de muuuulte si diverse cuvinte si imagini i-po-cri-te..I-PO-CRI-TE..Complet..Si e si maimutzarita, ca asa e azi..O sa devenim mutantzi, dupa atitea simulari si ipocrizii imbirligate..Totul e nu avem riduri in oglinda, restul nu mai conteaza..

Lumile viitorului

Uneori ne intoarcem in trecut ca sa revedem amintirile solare si limpezi, atunci cind prezentul ne incearca cu intuneric..Alteori simtim ca ne intoarcem in trecut, cind copii fiind, ne intrebam, si-i intrebam pe toti imprejur lucruri fundamentale la care nu primeam raspuns, sau, mai rau, primeam raspunsuri gresite sau total aberante, dar care ni se fixau in minte, pentru ca atunci eram deschisi, si fara un discernamint format..Pentru ca maturii, cei in mare majoritate prosti (chiar daca erau educati) credeau ca par mai importanti asa, debitind mizerii ridicol-absurde, intr-un fel de bataie de joc la adresa mintii unui copil, nebanuind in prostia lor ca asta ii va putea induce idei gresite unui viitor matur, si care ii vor putea afecta profund viitorul..Dar maturii de atunci erau mari si tari, si stapini peste toate, si isi permiteau, ca nu era un social fundamentat pe stiintza decit la unele nivele, pe cind restul era o varza complet iresponsabila cu orice..Ce porcarie, bine ca etapa aia s-a dus, si a inceput altceva mai normal la cap..Cel putin asa imi place sa cred..
E un cintec al lui Lennon, din fosta trupa Beatles, care se cheama Imagine, si care vorbeste despre niste lucruri posibil a se intimpla in viitor, si care noua, dupa ceva timp, ni se par cu adevarat vizionare, pentru ca le-am trait, pe unele, si posibil sa le traim pe altele..El spune simplu, in citeva cuvinte, despre o lume posibila, din viitor, una fara politica, religie, fara ura, si resemnare, ca o utopie cumva, privita din mentalitatile de acum, dar perfect posibila din viziunea lui artistica..
Am revazut iar Cosmos, al lui Sagan, si un interviu al lui, absolut exceptional despre tot, avind acum argumentele absolut imbatabile ale stiintzei..Si vorbesc despre asta chiar daca dupa Cosmos au explodat documentarele despre stiintza, technologie, si am trait o perioada absolut incredibila de descoperiri in avalansha: internetul, telefonia mobila, masinile, explorarile, etc etc..Cosmosul a ramas reper, cred, pentru felul echilibrat, si rational in care se discutau lucruri fundamentale, si in care se puneau, absolut legitim, intrebari pentru o evolutie posibila a tot..Nu stiu, pentru mine Cosmos a fost o eliberare, si un zbor peste lume, prin tot universul..Si Cosmos a fost locul din care am simtit ca incepe o noua revolutie, una a unei altfel de intelegeri a unei dezvoltari exponentiale..A unei intelegeri adaptata lumii in care viitorul arata atit de fascinant..
Recunosc ca sint uimit de cum a evoluat lumea, si cu uimirea asta o sa si mor, eu, ca multi altii, pentru ca tot ce s-a intimplat in anii astia a darimat toate ideile fixe si miturile adunate in istorie..Lumea a crescut exponential in cunoastere si specializare..Domeniile sint acum uriase..Conceptele sint complicate pentru ca sint sisteme deja, cu mii de ramuri si ramificatii..E uimitor..Dar si un pic trist, pentru ca natura umana pare ca s-a redus, printre atitea technicalitatzi..Dar vom vedea ce va fi, pentru ca si evolutia asta e firesc sa fie pentru noi, sa ne ajute, si sa ne determine, nu sa ne anihileze conshtiintzele..Vom vedea, pentru ca toate sint deschise..Si vom vedea asta cit timp vom fi vii, pentru ca, pe urma, va veni rindul altora sa vada..

Linisti

Visurile ni se invirt sus, legate parca cu visurile celorlatzi..Sintem atit de legati unii de altii, fara sa stim, parca.. Traim un septembrie sublim si extatic, stiind ca am lasat in urma o vara ideala..Si simtim asta din priviri si gesturi..Chestia e ca noi am ramas noi, si o sa raminem asa, oricite anotimpuri ne vor petrece..Asta e magia fiintzei..Ca noi trecem prin anotimpuri, asa cum anotimpurile trec prin noi, si raminem noi, conform cu toate trecerile..Si noi sintem la fel, intr-un fel, pentru ca stim ca anotimpurile sint oglinzi in care ne privim, uneori, ca sa vedem cum ne-a mai schimbat timpul..Ne vedem ridurile si trasaturile cu calm, si linisti nestiute, parca, pentru ca stim ca si ridurile sint un fel de premiu, dupa atitea lupte, cu toti, si toate..
Avem in urma multe, atit de multe..Am fi imbatrinit prematur daca nu ne-am fi nascut deja batrini, hahaha.. Glumesc..Noi o sa raminem tineri pina murim, ca altfel e aiurea..Tineri in felul nostru, in ce sintem, si simtim.. Pentru ca asa ne-am nascut sa fim, cu vederi limpezi si largi peste toata realitatea asta..Cred..Oameni cu adevarat liberi si calmi, pentru ca am invatat din trecutul nostru dur cum e viata reala, si cite mizerii ne pot veni de la ceilalti..Eu, cel putin, ma simt atit de liber, cum n-am fost niciodata, si nu exagerez..Pentru ca m-am eliberat de miliardele de constringeri impuse de ceilaltzi..Am o liniste care imi vine dupa atitea batalii, in care victoriile nu prea au meritat energia pusa in lupta..
Ochii vad imagini reflectate in ochi..Vezi ce usor e sa stam aici, un timp, si sa fim..

Septembrie impreuna

Am pasit deja in septembrie..Avem deja in noi asta..Sufletul ni s-a transformat, asa cum i-a cerut natura, a luat culori din paleta lui septembrie..Mai demult, pe vremea asta incepea scoala..Traiam ultimile zile de libertate cu placere amestecata cu o infinitate de altele, pentru ca venea, incet, o alta viatza, pentru care trebuia sa ne adaptam fiintza cea lenesha, si asa de obisnuita cu libertatzile verii, si cu placerile calme, si calde, si atit de colorate cu verdele unor labirinturi in care ne puteam ascunde fara probleme..Era o vreme de sfirsit de extaz, si incepere de agonie, intr-un fel, pentru ca deveneam iar fiintze sociale intr-o lume care ne cerea iar sa fim responsabili, si activ-realisti pentru tot felul de situatii care vor veni..Si ne cerea sa ne conectam iar cu ceilalti, cei de care ne eliberasem la inceputul vacantzei..Ah, oh, tragi-comedie plina de un ridicol spontan, si in care ni s-au amestecat toate nedeterminarile fiintzei..In fine..Trecem noi si peste inceputurile astea de lume, ca doar am facut-o de atitea ori..E penibil, dar asta e, ce, ailaltzi nu se simt la fel? Ca doar n-or fi rude cu calu' primarului..Sintem identici in ridicol, si asta face ca totul sa fie ceva dragutz, si prietenos, si cald..Mai ales ca spectacolul fetzelor chinuite e sublim..Ai ride de toti, sa te tavalesti pe jos, dar nu poti, ca tre'sa respecti morga..Si te bagi in tine ca sa-ti traiesti o fericire mai speciala..
La festivitatile de inceput toti sint tunsi, rasi, frezatzi, epilatzi, si imbracati corespunzator, la dunga, scrobitzi, si cu toate cutele aranjate, ca asa trebe sa fim, ca e momentul, si cere concretul..Si pe toti ii doare fix in pula de toate, pentru ca inca n-au iesit din starea de vacantza, le vezi in ochi o parere de rau cosmica combinata cu tone de regrete ca toate s-au terminat asa de brusc..Eh, lume brutala, si dilie, parca ar spune toti, cum ne obligi tu sa simulam ceva, cind e atit de evident ca noi simtim cu totul altceva..Dar ne intelegem din priviri, si ne lasam purtati de moment intr-o acceptiune generala..Jucam un rol, e atit de evident asta, un rol care e ca sa fie, ca asa ni se cere..E o aiureala sociala, evident, una conforma cu mentalitatile astea primitive..In viitor probabil o sa fie altfel, desi, pina la urma, ipocrizia asta sociala e atit de necesara, pentru ca altfel, daca ar fi sa fim complet sinceri, am risca un conflict general, pentru ca idiotii sint multi, si au drepturi pe care si le manifesta ultra-agresiv..In fine..Noi respectam regulile, si incercam pe cit putem sa ne delimitam de ce ne e strain, fiind cit putem de deschisi, si sinceri..Ma rog, spun asta stiind ca trebuie sa respect ipocriziile classice..
Sa revenim..E septembrie, si inceput de toamna..E cald, si natura pare inca deschisa..Ne e bine impreuna.. Sintem rude, parca, pentru ca unchiul septembrie a venit sa ne viziteze..

Culoarele libertatzii

Visul e ca un drog care iti anihileaza fiinta si te pastreaza captiv intr-un cub transparent..Cind si cind un perete se deschide, si poti merge inainte pe un culoar de pereti transparenti..Apoi toate se inchid iar, pentru ca, mai tirziu, un alt perete sa se deschida, si un alt culoar sa te lase sa-l parcurgi..Viata e un drum prin culoare transparente, in care doar simulam ca ne conectam cu sensibilitatile si inteligentzele celorlalti.. Doar vedem in afara, si asta ne creeaza atit de bine iluzia libertatii, pentru ca inauntru sintem aceiasi, cu aceleasi singuratati, care nu au stiut niciodata sa se elibereze de propria fiintza..
Am vazut pe culoare tablouri cu portrete, si ma gindeam ca am sa te gasesc..Eram captiv intr-un vis, si alergam cit puteam de repede ca sa gasesc iesirea..Imi vroiam libertatea mea mai mult ca orice..Libertatea mea relativa, cea in care puteam sa fac orice, oricind vroiam..Cea care se confunda cu un vis, cel in care eram captiv..Si realizam ca visul asta era construit de un fel de ratiune superioara, care se juca cu toate destinele mele alternative..Incercam sa apuc reperele cu indirjire, ma agatzam de orice varianta, stiind sigur ca pot, si ca doar eu sint singurul care ar putea decide..Dar reperele se dizolvau in altele..Si pluteam intr-o lume in care totul aluneca spre curbe ciudate, si coltzuri absurde si nedeterminate..Eram singurul supravietuitor in incercarea de a deveni ceva ce isi propusese demult..Nimeni imprejur..Straniu si ridicol, sa fii lasat singur atit de devreme..De fapt, poate e mai bine asa, pentru ca natura lor mi-a fost intotdeauna straina..I-am vazut de la distantza, si i-am intzeles, si de aia am  vrut sa nu ma conectez cu ce imi propuneau ei..Eu sint o varianta a unei fiintze posibile, asa ca si ei..Drumurile merg inainte, deschise sau nu spre conectari..
Timpul e mersul fiintzei..Prezentul meu e blocat doar de mine, asa cum e blocata comunicarea cu ceilalti..Sint aici si acum datorita mie..Si libertatea mea vorbeste lumii cu cuvintele mele..
Vad cum pot, ce pot, tot ce ma inconjoara, si ma las petrecut in jocul asta al privirilor spre realitate, asa, ca simt ca sint viu, si ca tu poti percepe totul, asa ca mine..Pentru ca, asa sint eu, si imi place sa vad viata ca joc, si eliberare de orice..Ca si tine, doar ca tu ai orgoliul sa nu admiti asta intotdeauna..Ca si mine:)

Anotimpuri

Cum ziceam, fericirile mari, sau mici, ti le faci singur, pentru ca e cam greu ca ele sa te loveasca asa pur si simplu, ca un bilet cistigator la loterie..Ti le si construiesti uneori, piesa cu piesa, metodic, sau pur si simplu ti le programezi (hahaha, suna comic)..Te gindesti ca uite, sint fericit ca a fost liber wc-ul cind eram gata sa fac pe mine, sau ca mi-am cumparat ceva, sau ca am gustat/mincat/baut ceva de care mi-era pofta, sau ca am aflat ceva despre ceva/cineva maaare si frumos, sau m-am intilnit real/virtual cu cineva si care m-a bucurat, sint tot felul de lucruri care sint pozitive si bune, si care merita mai multa atentie, pentru ca de ele ne ancoram sperantzele..De aia am zis eu de multe ori despre un muzeu al nostru, al fiintei, si in care sa punem 90% chestii generatoare si fericiri, plasate in centru, iar restul de 10% de cicanarii intimplate le ducem la periferie, mai aproape de magaziile cu materiale, wc, si iesire, hahaha..La gunoi cu toate mizeriile, ca merita chiar sa facem o mica parada-spectacol gen serbare, in care aruncarile la gunoi sa se faca pe muzica vesela, si in care sa predomine gesturile obscene sau ironice, hahaha, gen taiat de panglici, sau bagat pula in ele cu distinctzie si elegantza, asta ca sa le aratam ca nu ne afecteaza..Ce imaginatie am hahaha, as scrie carti si as face filme numai pe tema asta, ca merita nene, ca nu e asa usor sa stergi din memorie toate intunericurile si intunecatii intilnite..Si am zis ca facem spectacol ca sa ne bucuram de asa un eveniment, (ce expresii am, hahaha) in care sa ne bagam pula in mod festiv si nonshalant; asta dupa ce le aratam pula in detaliu, si le explicam cum functioneaza, cum se regleaza, parametri technici, etc, hahaha, ca sa stie..O, da, e asa de bine sa uitam de nasoale, ca sa ne eliberam, ca altfel ne trag in jos, si aia nu mai e viatza de om normal, e doar un mers tirish intr-o mlashtina fetida, si care nu duce nicaieri..Mersul..Mai bine sa luam un mijloc de transport ieftin, un bus, un tren, vapor, sau chiar tramvai, de ce nu? Tin minte ca-cind eram mic am fost foarte mirat ca tramvaiul n-are volan, cind toate alelalte aveau, si ca toti rideau cind i-am intrebat..Atunci mi-a venit sa-i iau la palme, ca se tot dadeau desteptzi, ca cum adica sa aiba volan tramvaiul, ca merge pe sine, care-s fixe..Ar fi trebuit sa le zic ca sinele sint paralele ca si ei cu logica, dar, na, la vremea aia ei erau dashteptzi si pervers-smecheri pentru ca aveau si vechime si experientza..I-as fi injurat daca as fi stiut cum..Dar i-am injurat pe urma, de multe ori,  cind imi dadeau lectii de viata intr-un mod arogant si ostil, subliniindu-mi printre rinduri ce maaare bou eram eu, fata de ei..Bai nene, pai asa te tratezi unul cu altul, la un misto de grajd? Si asta ca sa nu mai zic ca multe mirlanii imi erau aruncate in fatza cu o salbaticie pe care chiar nu o intelegeam..Iti dai seama, sa cresti asa, invatind sa rezisti, adaptindu-te la subspeciile alea, te transforma, te inraiesc intr-o motivare de moment, daca le dai atentie..Dar, in timp, ca sa nu-ti consumi nervii tai pretiosi inveti sa uiti, ca iti dai seama ca nu merita sa nimic pe niste nimicuri, pina la urma, in fine..Si de asta inveti sa faci o mica parada din uitare..
Dar, sa revenim la muzeul fericirilor, adica la muzeul fiintei, sectia fericiri, ei, acolo sint amintirile frumoase, lucrurile din trecut care te-au determinat sa fii cel care esti..Si m-am intors la intilniri cu oameni frumosi, care gindesc si simt adevaruri, si care imi  vorbeau deschis despre absolut orice..Si care ma puneau pe ginduri, si ma lasau sa-mi imaginez liber toate lucrurile/imaginile/ideile cum sint, sau ar putea fi, intr-un joc al mintzii, intr-o realitate reala, sau poate, posibila..Si ce mi se parea fascinant era drumul pe care-l faceam, pe urma, singur, pe faleza, meditind..Ca aveam nevoie de o plimbare lunga, in liniste, ca sa-mi reconstruiesc ideile, si lumile din minte..Si imi era bine, pentru ca era frumos, si calm de inceput de septembrie, cind vara ne facea cu mina din trenul care o ducea inapoi in galaxie..Era bine, si inceput de toamna cind ne pregateam sa cintam un melancolic Try to remember, de dinainte de un anotimp care va veni; un anotimp plin cu amintiri, nostalgii, si unele mici si colorate regrete..

Fericiri

Imi place spiritul, imi place sufletul urcat pe inaltimi mari, sus undeva, de unde lumea se vede atit de bine si clar, in intregul ei..Imi place aerul tare, si ideile mari care plutesc liber, ca vulturii..Mi-au placut intotdeauna oamenii cu spirirtul liber, si curajosi..A fost scopul vietii mele sa-i gasesc, si sa caut sa vorbesc cu ei..
E atita libertate in inaltimi..E un vis sa fii acolo, chiar si pentru 5 minute; e o fericire infinita chiar..
Lumile spiritului, sau ale spiritelor sint lumi greu de descris, pentru ca au in ele o mare densitate, si o uriasa elaborare..Gasesti acolo orice iti poti dori: idei, logici, pasiuni, iubiri care depasesc limitele obisnuite, si sint greu de inteles pentru noi..Pentru ca in lumea asta a spiritelor spatiul si timpul sint altfel, si toate au multe dimensiuni..Unii numesc asta un domeniu al zeilor, pentru ca e un loc in care putini au access, desi multi aspira la asta..
Se spune ca pentru inceput trebuie sa ai un talent, pe care sa-l perfectionezi continuu, si ca trebuie sa te dedici complet toata viata, dupa care sa te reinventezi iar, si iar..Asa incit totul sa fie o reconstructie a ta, din temelii, de fiecare data cind simti ca ai atins un prag stabil..Sa muncesti ca un sclav, si sa astepti doar injuraturi de la ceilalti, stiind ca lucrind aduci o infinita fericire celorlati, asemanatoare cu acea fericire a ta, cea care te motiveaza, si care face mai lina acceptarea  perioadei dintre agonii..Pentru ca si agoniile au in ele, dincolo de ce spun ceilalti, o mare promisiune la alte fericiri care stii sigur ca vor veni..
Toti sintem muritori, si toti ne traim clipele, e adevarat..Dar nu toti stim sa traim asa cum ar trebui toate inaltimile care ni se arata..Si, ca in fotbal, ocaziile ratate se razbuna, pentru ca daca nu stim sa sacrificam ceva, fie ca e timp, sau efort, nu vom obtine nimic mai mult decit o mediocritate terna si eterna..
Imi place ca pot sa spun ceva despre spirit, pentru ca astazi lumea e in dobitocita constant, pentru a fi manipulata eficient, si nu e corect sa ii furi omului dreptul legitim la trairile acelea care il elibereaza de mizeriile unei lumi destul de nedemne..Elaborarea spiritului tau iti da o eliberare intru toate adevarurile care iti deschid fiintza catre o alta devenire..Si iti continui asa propria ta poveste, urcind, si recreind acele universuri care te fac pe tine insuti sa fii un spirit in cautare de idei, sau alte spirite..Si asa iti construiesti, incet si sigur un drum propriu al tau, spre fericire..Spre acea fericire care e a ta, proprie, si atit de originala, si autentica..
Vezi, fericirea e peste tot, si atit de accesibila..Depinde doar de noi ce sacrificam pentru ea..

Timp anotimp

Primele zile de septembrie..Primele priviri de toamna, si primele intrebari cu tot ce inseamna toate transformarile astea care vor veni..Primele gesturi deschise si clare, si, parca, primele explicatii despre o vara trecuta, in care trebuie sa aratam exact tot ce am facut, cu motivatii si rezultate..Chiar daca vara a fost un timp absolut doar al nostru, si greu explicabil..Si, pina la urma, greu cuantificabil in forme stricte, pentru ca a fost o traire libera si simpla a sufletului..Vara a fost anotimpul spatiilor deschise si limpezi, si in care fiintza s-a dizolvat in linistile uriase ale universurilor..
Septembrie vine la catedra, deschide catalogul, si ne scoate la tabla..Iar noi desenam cu creta frunze, si copaci, si cer cu constelatii..Si explicam cum toamna ne deschide mintea spre viitor, si cum ne mai indeamna sa nu uitam de visurile trecutului..Dupa care trecem inapoi in banca, si ne stergem din coltul ochiului o lacrima de toamna, discret, si elegant..
Astazi o alta zi se mai duce, din viata noastra..O zi care a fost un timp dintr-un anotimp propriu, care seamana mult cu anotimpul asta, care este, inca, acuma..Si care va deveni altul, dupa un timp..Pentru ca timpul devine uneori anotimp, atunci cind in noi dispare iremediabila trecere, si cind timp si anotimp se confunda..

Linistea dintre cautari

Simbata..Ce bine ca a venit simbata asta, ca o astept de luni..Am avut o saptamina timpita, plina cu transferuri de documente, analize peste analize, combinatii, multe incercari, sint extenuat..De cind sint pe planeta asta n-am avut asa ceva, a fost o crima undeva..Toata lumea a fost uluita, au urlat toti, peste tot toti discutau de asta, cum de a fost posibil, adica nu mai avem sigurantza? Guvernul galactic ce naiba face, ce se tot maimutzaresc cu tot body languageul ala pe care-l fac cind introduc datele in sistemul ala care recunoaste gesturile, ce rezolva?
Si eu a trebuit sa caut solutii, desi nu-s detectiv, sau investigator, sint doar inginer de "suflet robotic", cum se cheama specialitatea mea, pentru ca construiesc, adica programez "sufletele" robotilor de orice forma, si le testez, si pentru asta cunosc psihologie multa si aplicata..Adica a trebuit sa caut tot sistemul de cauze si motive care au dus la chestia aia, si sa gasim in final cine sau ce a facut..Mai ales ca o crima nu se intimplase de mii de ani, de cind s-au inventat toate sistemele alea ultra inteligente de detectare apriori, si de prevenire, si de cind toti idiotii sau tembelii erau foarte bine supravegheatzi..Sau poate a fost un accident, pina la urma, naiba stie, eu am trimis datele Consiliului, si-i las pe ei sa decida..
Ma uit pe geamul meu din apartament..Vad orasul de sus, de undeva de linga nori, cu toate luminile lui colorate si vii..Mi-am luat un vin de la un tip de undeva de la periferie, ceva facut de el din struguri crescuti de el; mi s-a parut o extravagantza incredibila, si cam scumpa, dar e ceva de vis sa-ti permiti sa bei o chestie de genul asta cu vitamine reale, si alcool, cind azi tot ce gasesti e sintetic..
M-as urca intr-un taxi spatial autonom, sa ma plimb prin oras, noaptea..Visez ca ma plimb pe o plaja pe nisip, cu picioarele goale, si valurile ma mai ating..Vad multe lumini cum se schimba intr-un fel de rasarit galactic..Imi trebuie spatiu..Cred ca am sa ma duc sa inot in piscina, mai ales ca acuma nu e nimeni..Doar eu si luminile fluide..Fac un balet subacvatic..Si am sa ma aplaud singur la final..E o mica fericire..