Tuesday, May 17, 2016

Singuratatile mele

Simplitatea se opune complexitatii, si complicatiilor fiintei..Tot ce e haotic, si alambicat incepe sa se ordoneze, si sa se aseze pe straturi..Confuziile se preschimba in liniste, si clar..Ne intoarcem la ce sintem..
Intunericul e substantza fiintzelor.Fondul intunecat e cel care substantzializeaza formele si culorile..Toate se limpezesc, si se elaboreaza atit de firesc..Stiu acum ce n-am stiut niciodata, si totul e atit de cald, si de primitor, ca si cind o voce feminina a unui supercomputer imi vorbeste..Ma relaxez in scaun, si imi las mintea sa se elibereze..Vad in fundal imaginile cosmosului, de la origini, pina la stele, si planete..Galaxiile se formeaza natural, in toate formele lor, dupa toate posibilele coliziuni cu alte galaxii..Natura merge pe drumul propriei evolutii, si formele succed esentzialurilor din toate..Traiesc  un imponderabil in care si visurile par ca se elibereaza de constringerile formelor elaborat-matematice..Plutesc prin eter, si uit de tot ce am trait.. Sint o fiintza ce a fost, cindva, constrinsa de atit de multa materie, si de atit de multe legi, si reguli..Si de atit de multe conshtiintze..
Umanul din noi e conditionat de social, dar se poate dezvolta si singur, pentru ca regula fiintzei evoluabile e propria singuratate, si propria putere sta in capacitatea efectiva de a fi singur..Specia se bazeaza pe singuratatea individului, si pe lupta lui continua cu tot..Cu cit mai singur, cu atit mai eficace, si mai posibil a construi specii noi care sa supravietuiasca unor si mai dure conditii de viata..
Esti singur, pentru ca asa iti e scris in ADN..Dar cita singuratate poti suporta tu, ca fiintza care esti determinata sa te dezvolti, si evolua intr-un mediu populat cu alte fiintze, la fel de singure ca si tine? Si ce devii, daca toti ceilalti se blocheaza in propria fiintza, ce faci, cu cine mai comunici?
Linistea e o varianta a tacerilor..O asculti asa cum iti asculti propriile ginduri..Esti un suflet izolat..Te gindesti la ziua de miine..Cit de departe sint ceilaltzi? Si cit de mult mi-ar lua sa-i ascult, si sa-i intzeleg? Sint deschis spre ei, sau doar pretind? Si de ce ei nu fac spre mine pasii doriti, asa, spre o posibila intelegere?
Sint liber, si sincer..Ascult ce imi povestesc ceilalti, si ma vad parte din povestile lor..Si sint la fel de singur cind stiu ca eu, am trait ceva, asemanator, mai demult..

No comments:

Post a Comment