Legaturi de suflet

Nu stiu, probabil e felul in care am crescut, mediul, provocarile pe care le-am asumat, sau alte si alte chestii traite, dar eu cred ca sint un elaboratzionist, un perfectionist relativ, si un cautator de variante de lumi..Adica imi place ca ce am scris sa fie cit de cit in acord cu ce simt, si pentru asta fac mai multi pasi; inainte de toate incerc sa ma eliberez de tot, sa uit 99% din griji, ca sa ma pot focusa pe ce am de facut, am invatat asta dupa miliarde de experiente din trecut, pentru ca am trecut prin experiente dure, si examene grele, care m-au marcat profund, si din care am invatat ca ceea ce conteaza din ce faci e rezultatul, pina la urma, si nu eforturile depuse, pentru ca eforturile pot fi uneori absolut uriase, pentru niste chestii care sint, aparent, minore, adica detaliile constructiei, oricare ar fi ea, ca e proiect, text, diferite analize, calcule, etc..Dar am sarit, si incerc sa revin la cestiune. Deci, ca sa scriu mai inainte de tot sterg grijile, problemele, etc, si imi eliberez imaginatia, las mintea sa alerge pe toate cimpiile posibile, si sa acumuleze orice merita, din care selectez o idee, sau o imagine de baza, o expresie, ceva de la care sa pot porni, dar acel ceva sa fie absolut deschis pentru cele multe posibilitati, idei, imagini, etc, care sa poata urma logic..Poti pleca, de exemplu, de la, sa zicem "zbor", sau "incriptare", sau "visul interior", sau "galaxia uitata" etc, etc, ceva care sa fie, cum spuneam deschis pentru aproape orice fel de continuari le-ai putea avea in minte..Sau, daca nu e clar inca startul, poti da drumul la niste melodii inspirationale, sau secventze, sau imagini, orice ar putea ajuta..La mine functioneaza Vangelis, pentru ca are in melodii foarte multe armonii care pot elibera ideile, si le pot lega de imagini, trairi, intr-o logica solida si destul de stabila, chiar daca legaturile dintre umanist si riguros stiintific pot parea uneori surprinzatoare si interesante (pentru ca sensul artei e emotia, surpriza, socul alaturarilor unor concepte ce in conceptia noastra nu au nici o legatura aparenta).
Odata startul realizat, continuarea vine cu eforturile constructiei, si aici e arta fiecaruia, pentru ca muncesti ca un sclav la o piramida; iei fiecare piesa, o prelucrezi, o potrivesti, treci la urmatoarea, iar prelucrezi, o asezi peste cea de dinainte, urmatoarea iar, pina realizezi un perete suficient de inalt..Se mai intimpla ca la piesa 123 sa-ti dai seama ca ce ai facut se poate bloca, si atunci te intorci si refaci tot, ca sa poti merge mai departe..Si asa realizezi opera; pas cu pas, refacind, revizuid, pina la sfirsit, avind tot timpul in minte ca toate elementele sa se imbine armonic , si totul sa fie un intreg stabil, cu ideile bine legate si care sa pastreze finalul deschis si construibil in continuare in mintea cititorului..Pentru ca sensul a ce ai scris e sa dai impresia ca el, cititorul e, de fapt, arhitectul si elaboratorul final al ideilor, pentru ca el si-a construit in minte toata arhitectura unor lumi posibile, plecind de la frazele tale, si el e singurul capabil sa o construiasca in continuare..Aici e arta artistului autentic, sa deschida imaginatia cititorului, sa-l determine sa fie el insusi, gindind cu mintea lui lucruri pe care tu i le sugerezi cit de subtil poti..
Bine, ce spun eu aici sint o mica parte din cite exista, sau pot exista in materie de ce ma pricep la scris, pentru ca eu sint de moda veche, si un tip mai insingurat pe drumurile vietii, si care a cam suferit din cauza asta..Eu am cam scris ca sa-mi fac prieteni, si ca sa incerc o comuniune de ginduri cu oameni care pot fi ca mine, si nu ca sa ma dau mare, sau sa impresionez..Pentru ca am simtit ca singuratatea mea, traita in felul meu, in acele timpuri, poate fi un fel de model istoric..Bine, lumea s-a mai schimbat, si singuratatea moderna e mai altfel, pentru ca astazi e mai multa expunere, fata de cum era, dar natura umana ramine aceeasi, si poate ca, in ce am facut, sau incercat, a fost sa construiesc legaturi intre ce a fost, si ce este, ca un pod peste vremurile trecute, si viitoare, care sa conecteze sufletele..Pentru ca, nu, pina la urma tot despre suflete e vorba, despre sufletele noastre, ale celor ce traim vremurile astea atit de schimbatoare..