Trairile se invirt in jurul fiintzei ca satelitii, pe orbitele lor eliptice..Cind se apropie, cind se departeaza, respectind parca legile lui Kepler, cind simtim ca ne invadeaza cu universul lor bun, sau rau, cind ne parasesc de parca nu le-ar pasa..Si noi stam in focarul atitor elipse intrebindu-ne de ce toate sint asa, si se intimpla asa, si de ce totul nu e mai simplu, si direct, asa ca in matematici, sau fizici..
Spatiile imi lasa cicatrici in suflet..Spatiile acelea in care timpul era pietrificat, si sfarimicios, cele care imi veneau din acel trecut care ma schimbase atit de brusc..Spatiile acelea au sculptat in mine cu cicatrici, pina au obtinut ceva ce poate si-au dorit, pentru ca spatiile alea aveau in ele o duritate mai mare ca a timpului pietrificat pe care il contineau..Si s-au jucat cu mine acele spatii ale amintirilor asa cum se joaca un copil cu plastilina..Ce ironie, si ce triumf, pina la urma, sa devii ce nu ai crezut, nestiind ca ai un suflet de plastilina..
Mi-e mai liniste..Am trecut prin unele furtuni, si am ajuns in ape mai line..Marea e iar orizontala, si cerul si-a dizolvat albastrul in calmul ei..E timp de visat iar la albastrul unor ochi a caror privire ma urmarea cind am plecat..Uneori cind ma apuca tristetea ma gindesc iar de ce m-a atras mai mult drumul, decit stabilitatea sociala..Nu stiu..Poate e spiritul explorator care ma trimite iar pe teren..
Am trecut..Albastrul asta infinit ma linisteste iar..Caut orizonturi noi..Poate, cindva, am sa vizitez Galaxia..
No comments:
Post a Comment