Viata te duce pe cai absolut incredibile..Iti traiesti starile cu mirare, dupa care te intrebi ce naiba mai poate urma, ca sa te simti la fel cum te-ai simtit atunci..Ce naiba sa mai vina atit de fabulos? Si mai vin, pentru ca, daca analizezi, si gindesti metodic, cam tot ce iese din logica ta te-ar surprinde..Si sint atit de multe, oho..Natura umana e un spectacol continuu de posibilitati neimaginate inca de tine..
Dar mai si obosesti, si in ameteala din minte, pe care ti-o traiesti pe un fel de posibilitati inca neincercate, vezi fetze, chipuri, grimase, gesturi hotarite si pe cit de bizare, pe atit de concrete, pentru ca sint atit de reale cit nu ti-ai fi putut imagina..Si ele isi continua mersul in sustzinerea continua a fiintzelor..Si gesturile se succed cu o vigoare care iti neaga, parca, existentza ta de privitor, sau cu o determinare care te face pur si simplu invizibil, ca si cind ai disparea din orice raza vizuala..Si asta te pune, inca o data, sa te intrebi, daca tu chiar existi, sau esti doar un opac printre privirile celorlaltzi..
Stii, sensul vietii noastre nu exista de fapt..Noi ne nastem si existam pentru ca asta e un fapt, nu pentru ca are vreo semnificatie pentru societate..Sensul vietii il cautam doar noi, sensul vietii proprii..Si il gasim in tot felul de chestii date de legaturile cu ceilalti, dar daca nu am fi existat nu ar fi fost, probabil, nici o problema, pentru ca locul pe care il ocupam acum ar fi fost luat de altcineva..
Noi nu avem un sens, noi ne cautam un sens al propriei vieti, unul care sa ne faca sa ne simtim importanti.. Si asta e cam tot..Noi ne batem aprig, de fapt, pentru ca viata noastra sa aiba un sens..Pentru ca, daca nu am face-o ar fi ca si cum nu am simti ca, vreodata, am fi putut trai ceva autentic..
No comments:
Post a Comment