Sunday, June 5, 2016

Apele timpului

Imaginile zboara..Gindurile zboara..Imaginile gindurilor, si gindurile imaginilor zboara spre un gol de infinit, lin, si ireversibil..Substantza fiintzei se transforma intr-un abur laptos, care urca spre alte inalturi, lasind in urma un loc golit de toate universurile..Sintem efemeride, ne traim clipa cea mai importanta, ca sa o parasim atit de repede, si plecam nestiuti, si etern uitatzi de tot..Plecam ireversibil, si constientzi de asta, ca si cind nu am fi existat niciodata, si constienti ca am fost uitati deja, demult de tot, chiar inainte sa ne fi nascut..Ca si cum am fi avut pe piele, si in suflet, tatuat, semnul neinterferentzei, asa cum aveau calatorii temporali..Desi, poate ca toti avem asta, toti cei muritori, si trecatori prin lumile celorlalti..
De multe ori imi simt spatiile cum se dizolva in alte lumi la fel de trecatoare, si mi-e ciuda, pentru ca vreau sa fiu mai stabil, si mai perfect concret, orice mi s-ar intimpla..Vreau sa fiu originea gindurilor mele, doar eu, asa, fara sa fiu influentat de ceva..Desi stiu ca asta e pura utopie..Uneori imi imaginez ca doar lumile mele imi deriva gindurile, ca doar eu pot decide asupra a tot ce imi apartine, si e viu, si luminos, si adevarat din tot ce am trait, si am simtit..Si in momentele alea ma eliberez de tot, si perfect constient de fundamentele fiintzei mele imi dau drumul in larg, si incep iar sa-mi visez visele mele eliberatoare..Atunci pot sa zbor, sa inot, sa ma plimb, sa orice, oriunde, si oricum vreau; atunci sint eu insumi cu mine, calm, si relaxat..
Sint un om, in varianta lui masculina, am cap, trunchi, membre, sex, un drum inainte, sperante, si multe energii pozitive..Sint o fiintza, care, pina la urma a tulburat apele timpului, asa, cit sa nu deranjeze alte ape, ale unor fiintze mai complicate, sau mai ciudate..

No comments:

Post a Comment