Deschiderile universurilor

Mi-am format o dexteritate de presti-digi-tator, hahaha ce cuvint imbirligat, parca e mai greu ca sternocleidomastoindian, asta era un muschi, l-am invatat la anatomie..Mama, cite chestii am memorat, numa de la anatomie, sau biologie, ca mi-a placut enorm stiinta asta a fiintelor vii, a istoriei, evolutiei lor..Si asta cu oasele din corp a fost asa, ca un fel de joc de memorare, ca aveau niste sonoritati in creierul meu: la miini: humerus (osul cu biceps si triceps) de la clavicula in jos, radius-cubitus (2 oase ale antebratului), carpiene, metacarpiene (mina) si falange (degete), apoi la picioare: tibia, fibula, tarsiene, metatarsiene, si falange (laba piciorului, care e o mina transformata si adaptata mersului biped)..Muschii ii mai stiu asa, sporadic, dar mi-i amintesc daca ma uit pe o harta a corpului, ca am studiat-o mult cind faceam grafica, ii stiu mai mult ca forme, dimensiuni, si raport fata de intreg, ca erau niste proportii destul de clar-artistice, si curbele de contur trebuiau sa respecte un real posibil, nu puteai sa iesi din ele, mai puteai sa faci variatii, totusi..Mama, cite picturi am studiat, nuduri, grafica, tot ce gaseam in toate albumele de arta posibile, ca pe vremea aia nu era net. Am si vazut enorm de multe muzee, cam tot ce era prin tarile din est, plus la rushi. Pe urma am vrut sa invat sa construiesc matematico-grafic perspective, cu toate metodele de a desena liniile de fuga in peisaje, dar erau cam complicate pentru mine, pe atunci, ca totul era pe baza de punctul de observatie, si puncte la anumite distantze teoretice, care generau dreptele si curbele..Bine, daca e sa le definim matematic riguros, asta ar insemna carti intregi de calcule si metode, dar astea au fost facute deja, si incluse in programele de grafica, si design..Acuma daca ai o pasiune pentru arta poti folosi ceva bine pus la punct, si care nu exista inainte, dar eu am cam lasat-o mai moale cu arta de cind cu ingineriile..Bine, arta a fost pasiunea profunda a tineretii mele, si proportiile ei ma urmaresc din umbra tot timpul, dar ingineria a fost o lume paralela care mi-a dat dorintza sa simt, si sa construiesc lucruri reale, si posibile..Si nu ma laud, dar asa sint, si asa simt, imi plac provocarile vietii, si lupta asta continua de a deveni tot timpul altceva, si altcineva, cautind in tot ceva, nu stiu ce, ceva ce parca e al meu, si a fost al meu..Bine, acuma scriu in cuvinte ce simt, dar viata mea e printre forme abstractizate, care au incercat sa reconstruiasca artistic, totul..Brincusi a facut travaliul asta inainte, si si-a construit formele lui, absolute, sintetizind..Si zic de el, pentru ca simt in el aceeasi fibra, cu a mea, si simt in el trairea aia profund romaneasca, si stabilitatea din ea..Simt in el omul  care a plecat din aceeasi realitate, si a dezvoltat de acolo niste drumuri incredibile, si deschise in acelasi timp pentru toate mintile visatoare..
Ei, ce univers de posibilitati avem..Cite rasarituri ne zimbesc, si ne indeamna sa ne cautam drumul inainte.. Cite frumuseti asteapta sa le descoperim, si intelege..