Lumi albe

Am intrat in toate, singur..Am plonjat in toate intimplarile vietii fara sa stiu..Am dat din miini in toate directiile ca sa inteleg..Am fost inconjurat de atitea absurditati..Am in mine toate intimplarile foste..Mai sint ce am crezut, si cred..
E o subtilitate a trasaturilor fetzei care e transmisibila prin poze..Asta daca te lasi tu, dus pe drumul asta..
Sint omul ce asteapta sa iti vada chipul alb, in lumina lumilor, adus de felul tau propriu, in care simti ca te face sa te simti bine..
Voi fi mereu cu tine in gind..Si te vad cum apari cu chipul tau stralucitor..Sint in umbrele faldurilor care mai cheama noaptea..Am alaturi toate lumile care m-au chemat cind singuratatile mi-au fost atit de aproape..
Apari iar, asa, cind totul e alb, si fara cuvint..Ca sa mai cred ca, cintind, imi vei reveni in gind..Sint, inca, la fel de singur, si de nestiut..Simt ziua cum revine cu toate senzatiile ei..Si toate trairile nespuse..E alb totul..

Visul vis

Sint ca o varianta de timp..Care e acum..Omul de exista cit sa se poata exprima..Fiinta care exista..
Te privesc asa cum ma poti privi..Am imprejur acelasi timp..Stiu ca si tu esti la fel..Alergam pe acelasi culoar al fiintelor..Sint la fel de singur, ca si tine..Avem acelasi ideal iluzoriu, si ne dam sufletul pe acelasi drum paralel..Privim la fel de nestiut spre tot ce ne e adus de lume..Nu ma invidia, orice ar fi..Pentru ca si eu sint la fel ca tine, si imi doresc doar sa ies din ce am fost..Vreau doar sa devin ce mi-as fi dorit mai demult..
Alerg printre ceilalti..Cu toti..Vinez un ideal..Ca toti..Sint cel mai comun, omul dintre toti..Ma dor toate durerile, si visez la toate visurile..Visez sa ating ce nu a reusit nimeni, inca..Asa, ca mine, doar..

Circ ulterior

Sintem copiii schimbarilor de tot felul..Am trait sa vedem atitea, cit sa ne lase masca..Am invatat atitea cit sa fie pentru toate generatiile de dinainte..Privim, si cautam sa intelegem, care, cit, si cum putem..Ca e cu informatia, cu vizualul, cu fiinta mentala, toate sint absolut rascolitoare pe dinauntru..Atit de multe, si in atit de scurt timp, oooooo, e ceva inimaginabil nene..Acuma ca toate sint valabile e ok, dar de ce totul sa fie atit de socant prezentat? Ca mie, sincer nu mi-e de transformari, ca le am in mine pe toate, dar de ce toate sa fie prezentat asa de stupid-angoasist? Ca nu-s vreun psihopat, sau extraterestru..Si le vad ca un om doar..
Acuma pare ca totul e pentru retardati, sau super-specializati..Si sint socat de fiecare data cind ma uit la stiri..
Pare ca nimic nu e pentru oameni, ci doar pentru alienati mintal..Care cu ce diformitati proprii are..
Tananaaaa..Lumea e tranformata..Ramine sa vedem ce am ramas..Care cu ce am putut..Restul ulterior..E un circ imprejur, la care sintem spectatori..Fascinant..Nu?

Betie cu el cel

E frumos sa vezi lumea, oamenii, care si cum se pretind ei, toti, a fi..Si cum spun toti cuvinte, vorbe fara spatii si golite de adevaruri..Cum se dau toti rotunzi si actuali..
Ma gindesc la Eminescu..Omul asta a fost de departe cel mai vizionar si mai realist..Si noi l-am facut o statuie.. Acuma e trendy sa te dai modern si inteligent, sa scrii multe chestii aparent destepte, care sa nege mizeriile trecutului..ca si cind doar tu ai fi fost capabil sa-l intelegi pe Eminescu..Hm..Bai nene, pe el nu l-a inteles nimeni, niciodata..De aia e asa de sus, pentru ca inca mai cauta lumea sa-l priceapa..Pricepi?
Cred ca era super orgolios, da' avea si de ce..Dar as fi vrut sa-l provoc la niste discutii filosofice, la un shpritz, asta da, oho, si inca cum..Mama ce am fi discutat despre toate, chit ca el ar fi avut ideile lui, no problem, si eu pe ale mele, ca si eu-s orgolios, da am fi cazut la niste concluzii unanime, hahaha, parol, sa fie cum sa fie nene..
Ce ar fi fost intr-adevar fabulos era sa-l vad pe el cum desfasura gindurile, cum mergea la substanta lucrurilor..Cum isi spunea lumile in stilul lui germanic si alambicat..Acuma clar ca ne-am fi certat pe multe, ca na, el nu era inginer, dar cred ca i-ar fi placut un schimb de experiente..Ah, ce l-as fi contrazis asa de amorul artei, ca sa ne dam pe fata felul cum gindim, fiecare..Si ce prieteni am fi fost, la despartire..
Bine, multi destepti s-au dat mari ca ar fi putut fi prieteni cu el..Dar, cu mine cred ca ar fi fost altfel, nu ca sint eu cum sint, dar asa, ca chestie..Pacat ca s-a nascut prea devreme, si ca nu l-a inteles lumea..
Sintem prea singuri..Avem prea multe ginduri atit de neintelese..Pare absurd..Poate uneori chiar este..

Cuvintele incriptate

Cuvintele ne deschid in minte multe lumi..Cuvintele inalte ne urca, ne invata sa zburam, sa ne deschidem, si sa ne eliberam de tot..Ne invata sa visam asa cum am vrea doar noi insine in noi doar..Spui "Agonie si Extaz" si vizualizezi Extazul cu toate lumile pline de lumini ale unui lux doar de tine imaginat, cu peisaje de vis, cu plaje imense spalate de valuri turcoaz, si spectacole luxuriante intr-un asfintit oranj, cu petreceri fastuoase in care mesele supra-incarcate de mincaruri afrodisiace se suprapun peste privirile care absorb toate formele miscatoare ale unor dansuri exotice..Si spui extaz la fel, cind iti dai curs oricaror fantezii erotice pe nisipul acelorasi plaje, in acelasi asfintit..Tu, acelasi care a fost acum citeva minute in pragul agoniei, cind simteai cum toate abisurile ti se deschid, si totul e un vis al mortii..Care iti doreai doar sa stii ca mai poti supravietui, cumva, oricum..
Da, cuvintele ne deschid in minte multe lumi proprii..Si in cuvinte ne regasim propria fiinta, asa cum putem sa ne si vedem, ca intr-o oglinda pe noi, cei care am fost, sau care sintem..Cuvintele ne dau stari..De fapt, poate cuvintele sint stari cristalizate..Sau poate cuvintele sint starile simtite profund, si sugerate doar..
Poate ca, dincolo de toate, cuvintele sint in ele insele mesaje trimise spre noi, si, pe care alegem sa le decriptam, sau nu..Desi ele ramin exact asa cum sint..Cu tot ce ele inseamna..Incriptate..

Signs of life

Semne de viata, cum spune titlul unei melodii misterioase..Semne venite din afara, de la altii, care au in ei viata..Semne de pamint, de ape, de aer..De la adincimi, sau de la inaltimi..Semne de viata de la fiinte inteligente, care ne seamana, si vor sa ne transmita ceva..Semne care sa ne ocupe spatiile dintre tacerile noastre profunde..Care sa acopere cu vibratii armonice toate cuvintele nesemnificative care ne inunda vietile..
Semne din vietile altora, care poate au trait demult..Semne care sa poata descrie tot..
Da..Am fost sedus de ideea asta a semnelor..Mi-a sunat in minte urias..Semne de viata..Semnele pe care le dorim, de care sintem atit de insetati tot timpul, de care ne-am indragostit pe nestiute, pe care le visam, dar, care, nu vin..Pentru ca semnele sint doar pentru altii..Stiu, ne-am izolat, e o explicatie..Sintem insingurati cu voia noastra..Am ales sa privim fara sa putem fi priviti..
Sunetele curg..Vedem realitatile de la fereastra trenului timpului..Stam privind..Stim ca nu putem face prea multe..Ramine doar sa privim, si sa ne gindim la toate..In minte avem libertate deplina..Am invatat ca e bine sa lasam lucrurile sa se intimple..Si noi doar sa continuam privirile spre semnele de viata dimprejur..

Versiuni de noi

Ma dor toate durerile, si pe toate le am alaturi, oriunde, si oricind..Asa..Ca sa ma simt alaturi cu vietile oamenilor mei..Si nu ma dau mare..Pentru ca chiar ma simt impreuna..Am alaturi atitea suflete..Sint atit de impreuna cu toti..Ii simt, asa cum ma simt si ei..Stiu ca sintem toti la fel de singuri..Semanam asa de bine..
Stii, tu esti asa cum sint si eu..Pentru ca ma doare la fel de tare cum te doare si pe tine, orice-ul ala nespus..
Si tu, si eu, sintem fiintele alea care sint acum, asa cum sint..Cu toate pe cite le-am putut spune, sau nu..Oamenii neclari si nestiuti..Fiintele incluse in umbrele neumbrelor..
Semanam asa cum nu am stiut, desi..
Stiu ca stii, ca si eu sint, si tu esi, asa..Avem ceva, asa cum simtim..
E un timp al versiunilor..Noi, si ceilalti..Ca si cum am dori sa mergem impreuna..Ca si cind..

Ca si cind

Ma dor toate, cite le-am spus, sau nespus..Asa..Stau ca sa vad ce s-a putut vedea sau nu..Stau in locul din care sa pot simti ce as fi putut..
Am amintiri, stii, ca am atit de multe, si pe toate le-as putea spune asa de bine..Amintiri dureri cit sa incerce sa ma scoata de pe traseu..Am lucruri pe care doar le intuiesti..
Stii ca sufar de orice suferinta, si ca ma dor toate durerile lumii..Si ca ma simt crucificat de fiecare data cind lumea a trecut de partea nestiutului..Stii ca te inteleg in orice ai facut..
Poze cu amor nefacut..Trimise cerute..Daca imi ceri, oricind..Asa, ca si cind..Ca venite din alte lumi.. Oricum nu mi-e bine, si oricum ar fi..Mi-e la fel..

Fiinte inainte

Tu esti..Esti fiinta care simte si gindeste asa..Esti omul care priveste toata lumea in felul sau..Esti omul care sesizeaza subtilitatile ascunse intre fraze si cuvinte, si care isi spune intelegerile tot asa, pe cit de subtil poate, printre fraze, si cuvinte..Esti momentul aratat, asa cum esti in planuri nespuse, pe mii de ani, inainte..Esti o clipa care poate dura la fel de bine doar o clipa, cit un viitor infinit, si tacut..Esti, pina la urma, o speranta a atitor generatii ce au fost, si, poate, chiar vor fi..
Tu esti..Esti vocea ta..Vibratia care incearca sa scoata din tot cosmosul vocile celor nestiuti..Omul care e asa de mic si insignifiant, care vorbeste cu silabe din alte timpuri..Omul simbol, care e pierdut printre atitea amanunte ale unor vieti moderne prea pline de detalii..Omul timp care desface evantaiuri de oglinzi posibile pentru a ne vedea cit de identice ne sint propriile reflexii, in toate..Omul om in ce e acum, el, fata de el insusi..
Tu esti ca mine..Noi semanam in atit de multe feluri..Pentru ca stim, si putem sa privim la fel, spre tot..
Stiu ca singuratile mele sint o neconformitate..Pentru ca asa a fost sa fie..Poate nu inca pentru o eternitate.. Pentru ca, poate, mai am inca prieteni imprejur..Oameni care ma iubesc nestiut si tacut.. Cei care inca mai cred in fiintele sincere ale sufletului..
Sint la fel..Te vad la fel..Stau tot aici..Privesc la fel..Vreau sa ajut oameni cu care sa ma inteleg.. Vreau sa ma conectez cu sufletele sincere..Pentru ca altceva nu stiu sa fac..Sint asa de singur cum am tot fost..Mi-e mila de mine..E inca bine cit pot sa pling de amintiri..Si sa imi imaginez ca mai exista undeva, departe, un drum spre un ideal nespus, sau nesugerat..Sau, poate, inca neimaginat, dar, care, e posibil a fi sperat..
Sint..Si stau aici..Asa..Ca sa fiu, si sa blochez timpul, cu toate ale lui..Sint ca sa inca imi imaginez ce lumi fabuloase se pot deschide inainte..

Ginduri nocturne

Invatam toata viata..De cind sintem nascuti primim imagini, sunete, atingeri de la lume, pe care le memoram continuu, le analizam, le organizam, si le asezam intr-un sistem propriu..Crestem facind asta continuu..Intilnim oameni cu care schimbam cuvinte, fraze, idei, si traim adaptindu-ne si acomodindu-ne  la mediul dimprejur..
Relatiile noastre cu ceilalti sint mai apropiate, sau mai indepartate, functie de afinitati..Apoi vine un timp cind incercam sa ne cautam prieteni, sau partener de viata..Si atunci ne constientizam fiinta intelectuala proprie, valorile, sentimentele, atitudinile, in aceeasi masura in care ne dam seama si de ale celorlalti, si de diferentele dintre noi, si ei..Apoi mai cedam, cautam iar, gasim, pierdem, iar gasim, iar pierdem, intr-un continuu al inceperii intelegerii lumii..
La un anumit moment realizam ca diferentele dintre noi sint, pe masura ce invatam mai multe si mai multe, din ce in ce mai mari..Iar probabilitatea de a ne gasi prieteni sau parteneri scade si ea, continuu, pentru ca devenim mai aplicati, mai personali, mai diferiti de ceilalti..Si toate evolueaza pina intelegem absoluta noastra unicitate, si cvasi-imposibilitatea de a relationa cu ceilalti..In acel moment invatam sa ne acceptam singuratatea..Dar lucrurile merg in continuare pina gasim alte si alte singuratati, toate diferite intre ele, care se aduna intr-o singuratate mai mare, si mai complicata..Asta ar putea sa ne duca spre o depresie adinca, daca nu am privi spre ceilalti, gindind ca si ei sint la fel de singuri, si totusi isi traiesc viata relativ optimist, cautindu-si micile si propriile fericiri..Si, asa, continuam si noi, invatind de la ei..
Sigur, drumul fiecaruia cu propriile singuratati alaturi e propriu, si unic, si el, e adevarat..Sintem destul de diferiti, si distantele dintre noi cresc pe masura ce invatam mai multe, si mai diferite..
Dar ceea ce e o proba de rezistentza a fiintei noastre e constientizarea ca totul e, de fapt, praf, si pulbere.. Si ca noi avem consistenta unui fir de praf pe obrazul timpului, cum spunea Octavian Paler..Din tot nu va mai ramine nimic..Nu ca ne-ar incalzi mai mult faptul ca amintirea fiintei noastre va ramine dupa ce vom disparea, dar ideea stergerii fizice ne sterge si ultimele iluzii din minte..Pentru ca, dupa toate, va ramine doar praf, si pulbere..Si nimic altceva..

Iluzia

Lumea e o iluzie..Mmm, parca e prea simplu..Lumea e un drum printre iluzii..Tot simplu..Nu pot reduce chiar asa toata lumea la o idee..Sau la doua..Lumea e complicata..E complicat de complicata..Ba e chiar infinit de complicata..M-am scos cu chestia asta cu infinitul ca poate fi interpretata in multe feluri, si le dau in cap cu argumente la toti..Ma rog, nu la toti, doar la aia de ma contreaza grobian..
Lumea e un teatru absurd..O scena care seamana cu realitatea, dar care are in ea milioane de milioane de piese jucate si miliarde de miliarde de piese nejucate inca..Cu catralioane de catralioane de acte..Cu multi actori prosti si primitivi..Si masti suspendate..
Odata, intr-un vis, ma plimbam prin oras..O masca a venit spre mine si m-a salutat..A zis ca ea e Iluzia.. Si, din transparenta a devenit solida, treptat, asa ca in filmul cu omul invizibil; intii i-am vazut vasele de singe cum se coloreaza, apoi organele interne, scheletul, muschii, si pielea..Wow, astea da efecte speciale..Si pe urma si-a colorat pielea in nuante absolut incredibile..Mi-a soptit la ureche sa-i dau bani..Apoi m-a privit mai atent, pentru ca nu intelegeam, si mi-a zis sa-i dau mai bine vise..Sau dureri, suferinte, ceva care sa fie doar al meu.. I-am zis ca nu am la mine..S-a strimbat, si mi-a zis ca ea e sincera, ca nu seamana cu Realitatea, sau cu Minciuna..Dar si ele sint sincere, i-am raspuns..Sigur, sinceritatea lor e altfel, ca seamana cu ele, nu e ca a mea, mi-a zis Iluzia..E posibil, nu m-am gindit..Bine, a zis ea, si a disparut brusc..I-a ramas doar masca cea plina de grimase..Apoi masca s-a rotit, s-a apropiat de fata, s-a lipit de piele, si a disparut..N-am inteles de ce..Poate pentru ca Iluzia asta era de fapt, a mea, doar..
Mi-am continuat plimbarea..Asfintitul colora cladirile si trotuarele cu contururi complicate..Hm, e ciudata lumea asta din vis..De fapt, na, te poti astepta la orice, pentru ca, in vis, chiar se poate orice..M-am mai gindit la ce mi-a zis Iluzia..Sper sa nu ma intilnesc si cu Realitatea, sau Minciuna, cum zicea ea, ca sa imi mai zica si ele cine stie ce traznai care sa-mi inoade gindurile..E mai bine asa linistit..Doar eu cu mine..Intr-o plimbare printr-o lume din visul meu propriu..Miine cica vine o alta zi..Oare cum va fi in visul de miine? Sper sa n-am surprize neplacute..Mmm, mai bine las lucrurile sa se intimple..Vedem..
PS Acuma eu am adus-o pe ea in visul meu, sa vedem daca ma invita si ea in visul ei..De fapt, mmm, e un mic nonsens, ca ea e a mea, de fapt..Oricum, imprejur e atita absurd, ca, na..Un nonsens are chiar un parfum dragut..

Visuri de vacantza

Am scris postul de dinainte asa, ca sa nu uit ca se mai intimpla chestii..Desi, pare ca chestiile sint tot mai dese, si ca traim vremuri foarte contorsionat de imbirligate, ba chiar confuzant-cetzoase..
Dupa alegeri, la scurt timp s-au intimplat multe schimbari..Si inca ce de schimbari..De 2 tipuri schimbarile astea, ma rog, adica 2 tipuri mai mari, sa zic asa: 1. Mafiotii care au pierdut alegerile si-o trag intre ei la maxim, isi iau gitul cit mai multi cit mai multora in timp ce 2. Mafiotii care clameaza ca au cistigat alegerile se lauda intre ei, isi admira statuile ne sculptate inca se declara germanofili, si, in general fac maimutzareli scabroase..Aber, was ist das?:))
Asta daca mai era nevoie de vreun motiv ca sa fiu indiferent la absolut tot..Tot, adica tot..Desi viata e complicata si cuprinde numeroase meandre si aspecte, vorba clasicului..Ma rog..
As pleca intr-o vacantza de 1000 de ani..Undeva, oriunde, numai sa nu mai aud de nimic..Desi, na, bani de unde, de vacantza?  In fine m-as duce intr-o tara calda, sa am o casa simpla, linga o plaja, si lume prietenoasa imprejur..Atita decit..In rest, toate bune..

Alegeri

Realitatea depaseste uneori imaginatia, si asta s-a intimplat la alegerile de duminica..Dupa o campanie stupido-grobianico-mincinoaso-manipulativo-scirboasa era evident ca totul va provoca apatie, si dezgust..A urmat o confruntare pe TV complet dezechilibrata, intre doi ciocoflenderi, un Ponta bine pregatit si volubil, si un Iohannis semi-retardat..Cel putin asta a fost impresia mea, si era evident, ca toata lumea se astepta sa cistige smecheria..Doar ca in campanie a intervenit si altceva: aroganta pesedistilor, care erau pe cai mari, faceau pomeni peste pomeni, etcetc, si asta a produs un curent de revolta, care a dus la schimbarea optiunii electorale cistigatoare..Poporul s-a opus unei atitudini, si a votat contra baronilor locali, a unor politici de hotie metodica, si a unor minciuni din ce in ce mai joase si indiferente..Rezultatul i-a lasat perplecsi pe absolut toti, din toate taberele..
De fapt la toate alegerile votul romanilor a fost de fapt unul contra ceva decit pro..Si acuma a fost la fel..Problema e ca politrucii cocotati pe scaunele alea inalte sint aceiasi fripturisti, si pentru ei e la fel, ca se reorienteaza, si tot ajung..Iar votul de duminica, cum ziceam nu a fost pro Iohannis (care nu m-a convins, dar sa vedem cum evolueaza), ci anti PSD..Dar, sa vedem, poate vor urma surprize placute, pe care, evident, le asteptam cu totii..O schimbare in bine s-a facut..
Cum ziceam, realitatea depaseste uneori imaginatia..Poate asta se va intimpla mai des de acuma incolo, si poate ca vom fi deveni spectatori mai atenti..

Contururile amintirilor

Amintirile uneori striga, iti urla in minte de iti zdruncina toti creierii, si te fac si pe tine sa strigi, sa privesti in gol si sa strigi iar, iar sa privesti..Alteori amintirile se lupta intre ele violent, ca intr-un balet martial, si izbesc toate simturile, si te fac si pe tine sa lovesti acelasi dusman invizibil..
Apoi amintirile obosesc, si ramin lesinate in drum..Atunci te uiti la ele in liniste, si le lasi sa isi doarma somnul.. Te duci, si te privesti in oglinda, iti studiezi trasaturile, si te gindesti ca in capul tau sint atitea amintiri, doar ale tale..Si te gindesti daca e, totusi, vreo legatura intre amintiri, si trasaturi..Apoi privesti pozele unor oameni, le studiezi si lor trasaturile, si te gindesti la amintirile lor..Oare cum sint?

Numele privirilor

Uneori, unele stele au nume, in timp ce altele, nu..Uneori unele stele se vad, in timp ce altele, nu..Si uneori stelele fara nume nu se vad..Desi ele exista, sint acolo, undeva, fixate pe o sfera cereasca..
Uneori exista unele lucruri pe care nu le vedem..Cum ar fi gindurile nespuse, sau nescrise..Alteori exista lucruri pe care nu vrem sa le vedem..Iar alteori exista lucruri doar in imaginatia noastra, si pe care am vrea atit de mult sa le vedem si in realitate..Dar, care, din pacate ramin doar in noi, oricite priviri am incerca..
Pina la urma raminem in noi, si continuam sa vedem lucrurile nu asa cum sint, ci asa cum sintem..Si folosim aceleasi priviri care se duc si se intorc, ca sa ne mai faca sa intelegem cite ceva..Priviri care inca, dupa toate, mai cauta..Ceva fara nume, asa ca si ele..

Apele timpului

Apele timpului curg continuu..Vin de undeva, si merg spre un altundeva..Trec prin tot, prin fiinte, prin lucruri, prin mintea noastra..Uneori lasa urme, alteori doar culori invizibile..
Apele timpului iau din noi cite ceva..Uneori urme ale umbrelor, alteori oamenii invizibili pe care nu i-am cunoscut niciodata, dar care ar fi putut sa ne fie prieteni..Oameni ca noi, cu aceleasi reflexii in oglinzile celorlalti, si contururi pictate identic..
Apele timpului curg laminar, in straturi paralele..Asa ca vietile noastre..Doar uneori mai fac virtejuri mici, care ne invirt si pe noi, cit sa ne ameteasca, si sa ne mai faca sa ne gindim la ceva..La orice, la noi, la ei, la intimplari, si la treceri..Si la curgeri, ca cele ale apelor timpului..

Trairi amestecate

Cred ca e bine sa, sau e nasol sa..Fiecare isi are partile lui bune, sau rele, valorile proprii care ii determina optiunile sau variantele, din care isi construieste viata..Si fiecare isi are intimplarile intimplate, excitatiile si inhibitiile  psihice proprii care l-au facut sa actioneze intr-un fel, sau altul ca sa faca ceva cu timpul..Sigur, actiuni care au fost mai mult, sau mai putin dorite de unii, sau altii, dar viata a continuat cu alte, si alte actiuni, si s-a construit singura, printre toate..Cu unele fericiri, multe dureri, si cautari, dar viata  te-a construit si pe tine intr-un fel unic, ca o fiinta separata, dar, care e un actor in scena asta uriasa a lumii..
Dar, toate se sting, se uita, si iti ramine, pina la urma ce ai simtit, asta nu uiti, pentru ca asta te-a format, te-a construit ca fiinta care esti..
E greu sa ai nevoie de ceva, si sa nu-l ai, mai ales daca acel lucru e fundamental, si nu depinde de tine sa-l obtii..Dar e si mai greu sa ai nevoie de cineva..Mai ales daca acel cineva nu are nevoie de tine..Senzatia asta am cam avut-o toata viata..La inceput nu mi-am dat seama, dar, atunci cind am constientizat-o m-a durut cel mai tare..Si singura metoda a fost sa ma deconectez, ca altfel o luam razna..M-am auto-autizat ca sa pot rezista..A fost simplu, dur, si cosmic..Urmat totul de infinite regrete, si obsesii, dar, asta e..
Sigur, fiecare din noi am trait asta, pentru ca, in viata, asa se intimpla de cele mai multe ori; ni se da ca sa ni se ia, pe urma..Mai mult sau mai putin..Diferentele dintre noi, ca fiinte, e data de asta: cit de mult ni s-a oferit, si cit ne-a fost furat..Cit de mult cantitativ, dar si ca importanta..Si acel ceva poate fi absolut orice: educatie, iubire, bani, sentimente, timp, etcetcetc..Sigur, e si o apreciere proprie si subiectiva, in toate, desi, in vremurile astea confuze cine mai poate spune cit adevar a fost, sau mai este, si unde anume..