Lumile oamenilor

A fost o iarna relativ calma, fara excese de vint, sau frig. Poate asa va fi si in continuare. Sau, cine stie, ca toate sint al naibii de relative. Am lasat in urma un 2019, si am intrat in 2020, firesc, cumva, fara sa fim prea complexatzi de nush ce bilantzuri, rusinati de nereusite, sau speriatzi de ce dracu mai vine sa ne termine. Am observat ca ce ma bloca pe mine era frica indusa prin metode destul de elaborate. Si frica asta o data infipta in creier se auto-mentzine prin propriile mijloace, fiind intretzinuta de mediu, evident, de tot felul de infectzi cretini din mediu. Ei actioneaza brutal, violent, stupid, si complet haotic. Sint spalati pe creier de tot felul de cretinisme, si au un tupeu cosmic, de parca libertatea asta inseamna sa putem face orice. Sigur, in timp societatea o sa-i tempereze. Pe moment se vad niste rezultate. Pe facebook nu mai injura atit de gretzoso-dement, ceea ce e, sa recunosc, colosal, fata de cum era. In social o mai fac pe nebunii, dar, pare ca le-a scazut elanul. Poate incepe sa se intimple o noua etapa a civilizatziei. Ar fi fabulos. Pentru ca, daca critica in termeni decentzi le pot raspunde. Chiar imi face placere sa fiu criticat, pentru ca asta ma mentzine treaz, si limpede la idei. In fine, oamenii au drepturi, si si le exercita. Si eu am drepturi, si imi folosesc si mintea, ca sa spun, sau ca sa ma apar de atacuri de o agresivitate la nivel uman, ca pe celelalte e mai greu. De asta e frica asta indusa, pentru ca nu stii la ce sa te astepti de la oameni. Ca mie, nu prea mi-a fost frica niciodata, de ceva, sau cineva, ca nu aveam de ce, ca eram stabil pe ce stiam, sau spuneam, sau faceam. Am inteles, in timp, mai bine mecanismele astea folosite de ignobili ca sa atace, si am invatzat sa-i contracarez. Prostia e o mare problema, ca prostul are mintea hodinita, stie putine, si e sigur pe prostia lui. Si e imun la argumente. Asta e, invatam sa le folosim energia, ca sa-i contracaram, ca in aikido. Iar prosti sint pe toate nivelurile. MA tot uit la unii scriitori ce reactii au pe facebook. Mai nene, parca-s redusi mintal. Unii, nu toti. Se iau de tine fix prosteste, si fix fara sa ii jignesti in vreun fel. Apoi te uiti la "operele" lor, si iti explici de ce fac ce fac, ca nu ii duce mintea. Ca nu au idei, doar invirt multe cuvinte. Sint doar mediocri, dar foarte inteligentzi dupa propria minte. Treaba lor, oricum lumea nu-i citeste, si asta ii frustreaza maxim. Nu e doar vina lor, ca lumea s-a prostit urit de tot, nu mai intelege nimic din nimic, si vrea doar sa rinjeasca la bazaconii erotico-stupide, si asta e adevarat. In fine, treaba lor. Azi e cvasi-imposibil sa traiesti din scris, intr-o tara normala, pentru ca e o concurentza uriasa. La noi, unii scriitori traiesc din functzii nemeritate. Iar restul mor de foame, oricit de talentatzi ar fi. E o mizerie universala derivata din lipsa de cultura, si, mai grav, din lipsa de discernamint a marei mase de cititori. Nasol. Si actorii mor de foame, desi sint si ei artisti, dar e inflatzie, dupa ce multe facultatzi au scos pe banda multi actori mai mult sau mai putzin talentatzi. La meseriile din zona reala pare ca e mai liniste, ca ei isi fac treaba pe tacute. Sau, care nu sint multumiti emigreaza. Multi specialisti au plecat. Nu aveau ce sa caute intr-o tara a jegurilor ieftine, in care esti batjocorit fara motiv. Printre ei, si eu, ca-s specialist si sint genial, hahaha, glumesc, nu-s genial, dar sint bun pe directia mea. Ce am invatat bun, totusi, recunosc, a fost aici in Canada, ca de acasa, in afara de ce am invatat studiind in facultate, restul a fost fix zero. Si nu ca ma laud, dar tot ce am facut a fost de buna calitate, toate designurile mele sint perfect functionale. Unele le-am facut cu ajutor, altele complet singur, si merg. Azi ma gindeam ca tot ce mi-am propus, si a tinut doar de mine a reusit fara probleme. Cind mai interveneau altzii aveam nereusite, si asta nu era vina mea, dar ce am facut eu e valabil. Ce nu mi-a reusit a fost sa-mi fac prieteni, ca eu sint genul care depune mult efort, gindeste, viseaza mult, si lucreaza ca un sclav, iar oamenii prefera sa te stie un obedient, si un robot care sa-i satisfaca, iar eu nu fac asa ceva. Eu argumentez mult, si nu ma fac placut la modul gratuit, pentru ca nu e rolul meu ala. Simplu. In fine, reusitele mele pe planul asta nu au fost sa fie pentru ca am si intilnit multi cretini, sau depasiti de evenimente. Dar se mai schimba lucrurile. Pentru ca vreau sa folosesc o alta abordare, una mai energica, si directa. Cine nu e capabil, dupa standardele mele o sa-i cam dau deoparte, ca nu mai am timp, si energie, pentru toti idiotzii. Si mai aveam inca citeva de spus, dar le-am uitat, ca m-am luat cu discutiile despre mine relativ la lume. Pe anul asta 2020 mi-am propus niste chestii mai curajoase, dar realist vorbind posibile. Vreau o relatie stabila, si un job care sa imi satisfaca dorintzele, si curiozitatzile. Ca sa ma simt si eu in acord cu mine. Si poate se intimpla, daca am energie suficienta sa le caut, ca sa le gasesc. Nu e greu, imi trebuie doar starea aceea de calm, ca sa im i pot desfasura gindurile, si sa explorez. In rest e ok. Nu-mi e frica, cum nu mi-a fost, inainte sa ma deturneze unii, sau altzii. Pentru ca, realist vorbind, am trecut, totusi un ocean, si am facut niste designuri la viata mea. Si, iar, realist vorbind, lumea asta e uriasa. Exista, undeva si acel loc al meu.