Liber

Lumea e un cimp de batalie feroce intre interese de tot felul ale unor indivizi de tot felul. Toti se iau de guler cu toti, si-si dau lovituri care mai de care mai inedite, ca sa fie cu efect. Iar tu, ca om normal, te uiti la toti, si te gindesti in ce directie sa fugi, ca sa nu iei bataie nevinovat fiind. Oricum e o mizerie cam toata mascarada asta absurda. Si te refugiezi in visele tale frumoase, de demult. Ca nu esti vinovat cu nimic si totul e, de fapt, intre ei. Oricum e o mare prostie tot ce se vehiculeaza imprejurul tau. E asa pentru ca s-a continuat o alta mare prostie de ieri, care a venit de mai demult, si asa a fost. Oricum lumile reale nu sint compatibile cu toti idiotii, de asta se caznesc sa para ce nu sint, pentru ca, ei, de fapt, sint complet defazati. Ei sint intr-o alta lume, a lor, mai dementa, si mai accesibila propriilor mizerii.Adevarul lor e unul distorsionat, oricum.
Ieri am fost iar intr-un vis. M-am dus acolo ca sa imi refac energiile. Eram prea obosit de lumea asta. Si mi-am luat locul pasagerului din busul de noapte. Apoi, ceva s-a schimbat. Scaunele s-au reasezat, si eram intr-o cusheta, sau compartiment, sau cum i se mai spune, intr-un tren de noapte. Ha, asta e inedit. E tot intuneric, si parca nu mai e fum in aer. Imprejurul meu sint tot felul de dudui, care mai fine, care mai din popor, dragute, si care se converseaza. In fata mea, tot la geam e o domnisoara care se uita ginditoare la peisajul care trece. E putin de vazut, pentru ca sint putine lumini pe afara. Isi aprinde o tigara, si, pare ca mediteaza la ceva. Ma uit atent la ea, desi pare ca ma ignora total. La ce s-o fi gindit, oare? E ceva in care sa ma bag si eu? Ca femeile au gindurile lor, si, orice spui e interpretabil, hahaha. Si, chiar nu mai vreau sa fiu injurat doar pentru ca as cauta sa incerc o conversatie. Bine, nu ca ea chiar m-ar injura, dar mi-ar putea trage o jignire de sa n-o pot sa o duc, ca am avut de astea multe, pina acum, si mi s- cam acrit de ele. Ea e draguta spre frumoasa, are gesturi elegante. Poate ca am avea subiecte de conversatzie. Nu stiu. Lumea asta e relativa rau de tot, si trebuie sa fii foarte atent la orice semnale ciudate, venite de la oameni. Ca una vezi, una pare, si, dupa ce cunosti, vezi ca totul e o uriasa pacaleala, ca la un bilci ieftin, de ca si cum imprejur a fost o buna regie, ca sa te induca in eroare. E posibil orice, ca azi e confuzie intre valori, si aparentze, de cind prostii au avut metode sa pacaleasca societatea. Bun, si eu sint aici ca sa ma fac ca joc jocul asta, desi programatorii ma stiu ca nu sint usor de pacalit. Poate mi-au adus o varianta de persoana culta si arogant-inchistata, ca sa se distreze. Desi, nu cred ca mi-ar face asa ceva, oricit de mare mi-as fi dorit sa fie surpriza asta cu trenul. Ca doar ma cunosc. Aaaa, e legat de ce filme vechi ruseshti am vazut in ultimul timp. Ma ajuta sa ma reintorc la atmosfera aia. Bine gindit. Le m erge mintea, si imaginatia, asa ca si mie. Acum nu stiu cum sa reactionez. Ca e posibil sa fie bine, sau sa-mi iau un refuz de n-o sa-l duc. Daca zic ceva, si o sa mearga, o sa mai vreau, poate, ceva la fel la urmatorul vis. Iar ei asta vor, sa-si vinda visurile, ca eu sa fiu client stabil. Sau, cine stie, poate o sa fiu refuzat, ca sa ma intrige chestia asta, si sa vreau mai mult in visurile viitoare. E posibil. Si e de bine, ca vad ca pot sa gindesc constient, nu e ca in visurile clasice, in care esti dus pe sus de toate, si iti e anihilata vointza, si luciditatea. Imi aprind si eu o tigara. Ah, ce durere simt in plamini cind trag fumul. E ca in realitate. Un fum tras e o eliberare de toate, si o revenire la eternul eu, ca simt ceva. Trag fumul, si il expediez, ca sa simt realitatea lui. Desi e stupid, ca un fum  nu e o felie de viatza, asa cu mi-as dori-o, e doar un exercitziu al unor variante posibile. Dar eu sint eu, si vad lucrurile astea ca fiind concrete, si stabile. Ca asa simt ca exist ca persoana, intre ce e, si ce pare ca sint. Nu sint instabil, ca sa imi doresc ceva ce nu pot atinge, cred. Sint doar eu, in spatiul asta, care actionez, si vad cum reactioneaza mediul. Si eu caut sa obtin cit de mult pot, ca sa simt ca traiesc. Ca asta de fapt, vreau, sa traiesc cit mai intens ce pot, si sa nu-mi para rau de ce nu am trait. E o dorintza ascunsa a tuturor, si eu o vreau, asa cum vreau sa incerc orice, pentru ca sint liber, si asa vreau sa simt ca exist. E ciudat cum lumea nu-si da seama de asta. Ca viatza e ca s-o experimentezi, nu ca s-o risipesti dupa cum iti dicteaza altzii. Ca ar fi total absurd sa faci ceva ce e venit dintr-o alta conshtiintza. Ca, atunci ai fi sclavul altora. Si nu ai mai trai propria ta viatza. In fine, e o filosofie intreaga imprejurul lucrurilor astea. Si, fiecare traieste cum, si ce simte. E o libertate a orice.