Un trecut

Spatiile s-au extins. Lumea a devenit o margine de insusiri ale lumilor ramase in urma. Lumea e o aceeasi suma de lumi, care se mai arata, in cresterile si scaderile ei, posibile. Lumea e o suma de timp, si o alternativa la tot ce au creat, pina acum celelalte lumi. O varianta a timpului. Viata ne arata inca alte posibilitati, pe care, poate, le vom urma. Pina atunci stam sa privim la ce avem, ca sa putem determina ce am putea avea. Sintem inca singuri, prin teritoriile astea ale tuturor posibilitatilor. Vedem, gindim, visam, si construim din piese ce e posibil. Toate se aduna, si se impart pe locuri, si domenii. Sintem inca prizonierii unor anume variante. Ne privim in ochi, cautind parca raspunsuri la ce ar putea fi. Sintem fixati pe propriile pozitzii. Stau aici, vazind totul din punctul meu de vedere, iar tu stai acolo, si vezi totul din punctul tau de vedere. Avem aceeasi realitate in fatza. Si lumea ne vorbeste cu propriile ei cuvinte. Uneori ma gindesc la tine. Asa, ca sa ma simt, cumva, impreuna. Si ca sa stiu ca existi, tu, ca entitate, acolo, care e legata prin fire stranii, si subtziri, colorate de un  fel de priviri ale unor alte puncte de vedere de mine. Tu, din acel spatziu. Si eu de aici. Stiu ca sintem amindoi eciproc vizibili, dar nu stiu cit putem fi de atasabili. Cu fire posibile. Pentru ca avem intre noi si distantza, si timp, si atitea ginduri impotriva. Asa e realitatea, si asa e acum totul in toata constructzia lui. Desi stim prea bine ca tot ce e, e ca sa fie, doar pentru un fel de artificial atent construit de altzii. E un dat. Si noi sintem la fel, un dat. Poate ca am putea fi un altfel de dat, daca am cauta sa ne auto-determinam. Pentru ca am vazut ca absolut totul e trecator, si instabil. Stiu, eu sint, inca, aici, si tu, inca, acolo. Dar asta pentru ca, inca, cei care se declara stapinii lumilor cauta sa decida ce este, din tot, valabil, aici, sau acolo. Asa a fost povestea mea de amor. Intre doi, unul aici, altul acolo, care si-au construit lumile unul imprejurul celuilalt. Oameni ca mine, si ca tine, care si-au cautat drumul, prin timp. Lumea e un cimp de interactziune. Si noi sintem martori la toate cite se pot intimpla.
Ieri am fost iar intr-o expeditzie, intr-un vis. M-am dus pe locurile vechi, ca sa mai vad viatza din alte timpuri. Era un  peisaj de iarna, si eu am coborit in statzia de unde puteam vedea iar realitatea aceea. Busul si-a inchis usile, si eu am ramas singur, in  noaptea amintirilor. Am privit imprejur, ca un novice. M -a, uitat lung la toate cite imi erau imprejur. O strada cu zapada, lumini, case, si alte variante de a fi descoperite, inca ascunse printre umbre. Am plecat prin locurile pe care le mai stiam. Prin intuneric. Am facut pasi prin ceva ce doar imi era vag cunoscut. Un gard in stinga, un altul in dreapta. Case inalte la oarece distantze de limitele atent construite de acele garduri. M-am incumetat sa le strabat cu atentzie, si cu o curiozitate a unui om care nu mai fusese pe aici de atit de lung timp. Am facut alti pasi pe drumul asta construit parca din intuneric. Unul, doi, apoi altii. Totul se oprea, ca sa dea in variante, la stinga, sau dreapta. Am ales stinga. Alti pasi, apoi alta cotire, la 90 de grade dreapta. O cale imi era deschisa inainte, printre alte garduri. Am mers pina la capat. O strada larga imi arata alte variante. Am ales, dupa cum stiam, stinga. Apoi dreapta, spre o deschidere catre un parculetz mic, din fatza cladirii. Am revazut tot, am asteptat, apoi, dupa ce am vazut ca nu m-a invitat nimeni, am intrat. A fost ca o revelatzie. M-am intors iar in acel trecut al meu. Acela in care eram un licean cu frica oamenilor de deasupra. M-am uitat la locuri ca si cind cineva m-ar fi vinat. Am intrat in acea cladire, parca de cum as fi calcat pe unele cadavre ale unui trecut lugubru. Am vazut tot, cu ochii de atunci. Am intrat in clasa, m-am asezat pe o banca, am asteptat, apoi am iesit la tabla, ca sa scriu ceva. Dupa care am iesit trintind usile. Nu-mi mai pasa ce lasam in urma. Pentru ca era un trecut pe care am vrut atit de mult sa-l uit. Am alergat pe strazi. Era un intuneric pe care mi-l amintesc, inca. Acel intuneric al unei vietzi ce mi-a depasit asteptarile. Si, care, ma mai bintuie. Doar ca sa nu ma lase sa-mi traiesc viatza.