Parteneri pentru viitor

Am avut un soc. Bine, socuri am tot avut, deci e ceva cam continuu. Fara socuri parca nu exist, ca trebuie tot timpul sa ma remontez. Oricum nu conteaza. Nu conteaza nici lipsa de empatie, desi la ce a fost data asta e inuman sa nu am parte macar de acte de complezentza. De acuma o sa ab ordez si eu relatia cu ceilalti strict pe baza cinica. M-ai ajutat cind am avut o uriasa nevoie, multumesc, nu te uit, si, daca pot, promit sa te ajut. Ceilalti nu. Or sa traiasca si sa moara in ograda lor, si imi vor fi indiferentzi. Pentru ca, repet, e inumana atitudinea asta. Bine, nu mor eu doar din asta. Ma gindesc, totusi, de ce e asa situatia? Sa fiu eu de vina, adica eu sa generez o atitudine atit de rea a unora? Sau ei sint deja rai, si eu doar ii fac sa actioneze? Probabil ca adevarul e la mijloc. Ca nu-s asa de rau eu, si ceilalti buni, si reactivi la raul meu, sau nu-s asa de bun eu, si ceilalti complaet rai, ca e stiut ca in fiecare e si bine si rau, amestecat, si reactioneaza fiecare dupa anumite impulsuri date de anumite situatii, ca-s experiente traite, sau citite, sau cine mai stie. Cred ca o mare vina o are salbaticia asta din fiecare, si care are permisiunea societatii sa se manifeste liber. Cei educati si-o controleaza, pe cind ceilalti nu prea. Acuma ce inseamna educat, e mult de spus. Educatia asta o poti dobindi prin scoala, sau citind, experimentind singur, pentru ca citind, sau gindindu-te la multe, filosofind singur, poti ajunge la aceleasi rezultate, ba, poate, uneori mai bune. Scoala e un dat, un model, dar nu e nici pe departe o garantzie. Pentru ca educatia ta depinde de efortul propriu, de a gindi singur, si a face rationamente. Multi confunda educatia cu memorarea unor lucruri. E buna si memorarea, evident, dar ea e doar inceputul constructiei educatiei. Ea e baza de date la care apelezi ca sa-ti construiesti rationamentele. Si educatia inseamna invatare continua, adica o cautare continua de a intelege ce simti, traiesti, ce vezi, ce spun altii, ce scriu cartile, ce e in social, etc. Si asta e antrenamentul pe care il faci zilnic, asa cum fac sportivii, ca sa-si mentina conditia fizica indiferent de virsta. Pentru ca, cum se spune, cit traim invatam. Bine, de la un anumit timp incepi sa separi ce e important de ce e detaliu, si nu te mai obosesti sa analizezi chiar toate nimicurile. Lucrul asta il fac putini oameni. De asta educatia inseamna si control al resurselor tale psihice, dar si o insingurare, care se accentueaza odata cu acumularea altor cunostinte, si odata cu trecerea anilor. Asta mi s-a intimplat mie, pentru ca nu ar fi fost cum sa fie altfel. Daca as fi avut o partenera de drum de mai demult cu care sa construiesc un fel de legatura de cautari, cercetari, lupte pentru cunoastere ar fi fost cu totul altceva, pentru ca am fi crescut spiritual impreuna. Ne-am fi si certat, poate, dar am fi construit o legatura foarte profunda. Ori asta nu a fost sa fie, pentru ca au exista un miliard de cauze. Si eu am mers pe drumul meu foarte hotarit, daca am vazut ca, dupa multe incercari am ramas singur. Pentru ca, na, e greu, si fiecare isi are determinarea lui. Bine, multi oameni isi vor da seama de propria prostie cind va fi prea tirziu, dar asta e problema lor. Eu o sa am si eu regrete, evident, dar nu asa de multe, ca experimentez multe, si nu am timp sa imi para rau de ceva (hahaha, suna comic). Adica na, imi pare rau ca-s singur, si ca nu am avut sansa sa intilnesc oameni cu care sa imi construiesc niste prietenii stabile, asta da, dar, in rest, chiar nu am nimic sa ma tina in loc, sau sa ma deturneze. Depresiile astea au venit pe drum, pentru ca nu m-am conectat mental cu unele personaje, desi eu am avut toata bunavointza. Pentru ca sint si eu om, si am nevoie de contactul cu mintile celorlalti, si cu sentimentele lor; dar ca parteneri egali, fara ca eu, sau celalalt sa domine in vreun fel legatura asta posibila, sa fie totul democratic. Oricum, mai am multe de facut, ca trebuie sa pun ideile in practica. Doar n-o sa ma culc de miine si sa-mi astept inexorabilul sfirsit, hahaha, asta e complet imbecil. Mai am destui ani buni inainte. Depinde si de conditiile sociale, in special depinde de ce oameni mai intilnesc, ca sa-mi si finalizez unele proiecte. Dar, parca simt mai mutl ca orice ca am nevoie de o partenera, si de citiva prieteni pentru ginduri. In rest toate sint ok, nu ma pling. Plus ca se mai inclazeste si vremea.