Vremuri insingurate

Ciudate vremuri. Si asa nu imi era o fericire ce traiam, si ieri am aflat ca a murit Cristina Topescu. Adica a murit mai demult, cred ca acum 2-3 saptamini, prin preajma Craciunului, ca de atunci nu a mai dat nici un semn pe fb. Foarte trist, si ciudat, si absurd. Ea era un om deschis, dragut, buna jurnalista, in special la interviuri, pentru ca a avut de la ce tata celebru avea, ce sa invete. Ciudat, zic iar. Pe fb aveam un an de cind ne imprietenisem, mai lasam commenturi pe pagina ei, cind era vorba de cite o tema sociala, mai puneam si poante. Era cautata avea multi prieteni, si urmaritori. Am aflat ca a fost gasita in casa, dupa ce sunase o vecina ca nu a vazut-o de 3 saptamini. Asta e. Mi-a dat o stare de suflet greu, parca ma misc mai incet, si nu am energie. Dar imi revin  [...] M-am uitat pe citeva videouri pe youtube, si mi-am mai revenit, ceva filmari de calatorie, din masina, un neamt care a mers mult prin Europa, Rusia, alte tari ex-sovietice. Are un sir de videouri de trecere prin Ro, pentru ca intra pe la Giurgiulesti in Ro dinspre Moldova, apoi Galati, trece bacul, Tulcea, Constanta, statiunile de la Marea Neagra,Mangalia, Vama Veche, granita cu bulgarii; tot-tot in aceeasi zi, prin 2016. Pe mine m-a interesat video din  Galati, dar le am si pe restul salvate, ca sa le vad, ca drumurile prin Dobrogea sint frumoase, si imi aduc aminte de atitea, de prin adolescentza, ca atunci era veselia de vacantza maxima. Era un entuziasm al plecarii, apoi facutul bagajelor, apoi drumul, ajunsul acolo, instalatul. Pe urma zilele curgeau cam monoton, ca sa vina iar entuziasmul plecarii acasa. N-am avut o "gasca" cu care sa ma duc la mare, sau la munte, sau prin alte locuri, ca ma oboseau cei de virsta mea, ca erau intr-o miscare browniana, si nu aveau logica, nu te puteai intelege cu ei. Asa mi s-a intimplat tot timpul. Si cu colegii, vecinii, cu posibilele prietene, cu care am avut relatii relativ scurte, pina imi dadeam seama cit, si cum le duce mintea. In fine, le mai ducea mintea prin locuri total neinteresante pentru mine, asa ca, fix degeaba. Asa se intimpla. De la un anumit moment se repetau. Plus ca si gesturile li se repetau. Erau foarte conforme cu un fel de robot social, pe care il vedeai peste tot. Iar imaginatia era una cu bataie scurta. Asa ca, na. La ce cautam eu gaseam probabil in 3-4 gagici, fiecare bune pe cite o directie. Nu mai conteaza, n-am avut norocul sa gasesc o partenera devreme, asa ca asta e. Acum ma uit la un film rusesc cu Ludmila Gurchenko din Gara pentru 2, se cheama Cinci Seri, e cu 2 fosti prieteni el si ea, care se intilnesc dupa mult timp, si discuta despre vietile lor timp de 5 seri. L-am vazut mai demult, tin minte ca erau niste chestii de filosofie de viata foarte profunde, ca la rushi. Bine ca s-a dus si duminica asta, acuma e luni noapte spre dimineata, si eu sint cam nu stiu cum, cam strain de tot, parca. Plus ca am mai si primit niste emailuri de sa-mi trag palme. Bai nene, ce vrea lumea asta de la mine? Ca nu i-am facut nimic, si ma taxeaza cu tot felul de apocalipse timpite, si parca vrea sa ma blocheze sa fiu eu, de parca as fi dator cuiva cu ceva psiho-afectiv, si nu stiu inca. In fine. Cind am trecut prin ce am trecut doar O persoana m-a intrebat, asa, cum ma simt. Eu cam cum ar trebui sa ma port cu ceilaltzi? Bine, atitudinea romaneasca e una oricum fara rezultat, doar de forma, ca sa nu para ca nu e. Dar e acoperita de vorbe si promisiuni, de crezi ca esti inconjurat doar de prieteni. Si asa e cu toate care tin de tzarisoara. Oricum e fiecare pe cont propriu.