Inspiratzie nocturna

Trebuie sa ma gindesc la ceva. Suna teribil trebuie asta, si nu reactionez bine la el. Ar fi mai bine sa zic: hai sa ma gindesc la ceva, sau vaaaai, ce bine ar fi sa ma gindesc la ceva, sau chiar, hai sa imi fac o mica fericire locala, una robusta si dragutza, ca o domnisoara rubensiana naiva, gindindu-ma la ceva; ceva care sa merite efortul oricum. Ceva ca ceva bun si cald, si moale, nu stiu, ca sa fie cam cum e o amintire din cele de lux, pe care mi le rezerv doar pentru momentele mele mai speciale. Bun, acuma, si ginditul asta la ceva bun nu  vine cind vrei tu, e ca inspiratzia. Iti trebuie o anumita stare, care sa succeada unor alte stari de ginduri acumulate. Ca sa fie ceva, nu stiu cum, ca o incununare a eforturilor depuse, si a valorilor adunate de prin ginduri, un fel de efort ultim cu un rezultat ultim. Trebuie si inspiratzie, dar inspiratzia asta e un fel de extaz al eliberarilor de gindurile trecute, si un travaliu al asamblarilor lor, ca si cind le ai pe toate in fatza, si le asezi intr-un cit mai estetic mod posibil. Asta dupa efortul de dinainte. Acum trebuie sa ma gindesc la ceva, si nu mai am idee la ce anume, ca sint cu sufletul in toate directziile. Ar fi bine sa ma fixez pe una, pe care sa o declar esentziala, si sa le adun pe toate celelalte in ea, ca sa convearga, altfel risipesc energie utila. Bun, teoretic suna bine, acuma sa vad si practic cum reusesc asta, ca, daca e vorba de minte, ea nu prea are sef, e libera sa alerge pe unde vrea, si nu o poti ordona, sau directiona, cu atit mai putin sa ii impui ceva, ca scapa tot timpul ratziunilor de tot felul. Bun, as putea sa zic, hai, pornim de la niste imagini mentale, de la care construim variante, pe care le selectionam, dar si asa suna prea pretentios, si constringator. Si la mine e mai mult pe baza de o intuitzie a mometului; leg lucrurile cum pot de interesant, si las sa curga ce poate sa curga, fara sa sar in hopuri care sa para ilogice. Ma rog, si salturile astea, depinde cum le faci, ca, pe total, ar putea fi naturale, daca e o logica mai mare, care sa le includa pe toate. Constructiile sint mai bune facute lasind mintea libera, si agatzind ce poti dintre ginduri, cele care par mai potrivite sa urmeze, in sirul lor. Fiecare are metodele lui, dar totul e, ca la final sa vezi ce naiba a iesit. Ori e bun spre genial, ori e o caricatura hidoasa. Ca orice e posibil, nu ai vreo garantzie ca odata pornit bine va si sfirsi bine, ca te ia valul, si poti devia magnific de prost. Oricum, ce conteaza e momentul asta de fericire cind reusesti sa aduni bucati, si sa faci ceva care sa semene cu un intreg. Si fericirea asta aduce cu ea si uitarea a tot ce a fost. Toate problemele devin mici, pina dispar, si tu esti stapin pe domeniul tau. Asa cum mi se intimpla mie, cind intru iar intr-un vis indus. Ca acela de ieri. Cind, in  busul de noapte am fost bagat fara sa vreau intr-o discutie despre cum e sa ai inspiratzie. Si doamna respectiva incerca sa ma faca sa-i spun cum e sa scrii. I-am zis ca asta ma depaseste, ca nu stiu ce inseamna pentru ea sa scrii, ca, asa, oricine scrie ceva, mai mult sau mai putin important. Ea voia sa stie cum e sa scrii lucruri importante, care sa ramina. I-am spus sa se concentreze pe cele mai adevarate experientze ale ei, acelea care au marcat-o. Mi-a spus ca asta ar putea fi o metoda, dar ea nu e sigura ca ce e important pentru ea e important si pentru altzii. I-am spus sa caute lucruri fundamentale. Unele care, atunci cind le discuta vede ca celalalt rectioneaza. Mi-a multumit, si a coborit la prima statie. Nu stiu cit o s-o ajute sfatul meu, dar e si ultra-greu de facut pe cineva sa scrie, daca asta nu vine din vreo dorintza ascunsa a lui, si dintr-o determinare ca are ceva important de spus. E ceva inascut, nu se poate educa. Anumite metode se pot invatza, e adevarat, dar astea sint un invelis, o forma. Continutul e in tine. A fost o discutie la care m-am mai gindit un timp. Apoi am ramas sa privesc peisajul de noapte de la geamul busului.