Oameni zero

Amintirile sint legate de locurile care erau in trecut. Locuri in care m-am conectat cu anumite suflete. Sau in care am reusit anumite lucruri care aduceau satisfactii enorme sufletelor, si, care reuseau sa le conecteze. Apoi sufletele se separau, ca sa fie la fel ca inainte toate. Continue. Apoi, amintirile erau legate de locurile in care traiam o eliberare cosmica, de absolut tot. Cind terminam o zi grea la liceu, dupa ce fusesem ascultat, sau nu, dar in care traisem o frica la fel de cosmica. Drumul spre casa, atunci, era un drum al libertatii mele totale, pentru ca aveam in fata o liniste pe care nu m i-o putea lua nimeni. La fel era si drumul spre un examen greu, la facultate. La dus era plin de frici de tot felul, care veneau sa danseze o hora diabolica in jurul meu, si cite una iesea din cerc, se apropia de mine, si imi spunea rinjind: oricum ce ai invatat e putin, pentru ca oricind pot sa-ti cada subiecte pe care nu esti sigur, ba, poate prin care nu ai trecut cu seriozitate. Si asta era adevarat, ca asa ceva exista, pentru ca asa era conceput sistemul ala infect, ca sa te prinda in zonele in care ai dubii, nu sa te ajute sa iti aduci aminte intr-un mod mai prietenos. Poate mai bine era ca la examen sa ti se arate subiectele, rezolvarea lor, si testul sa fie, de fapt, o discutie pe marginea acelor lucruri, ca sa te poata vedea examinatorul ca ai inteles. Si puteau fi si subiecte ne-anuntzate. Asa cum se intimpla in viata reala. Bine, citeva date trebuie sa cunosti, ca sa te poti raporta la ele, dar nu sa tii minte un miliard de detalii, ca nu despre asta e ingineria. Ca si ei spuneau asta: poti uita tot, dar felul de a gindi iti ramine, si el e tu, de fapt, el e destinul tau, mersul tau prin viata. Iar cel mai greu e sa-ti formezi acea gindire, care sa fie conforma cu valorile prin care ai trecut. Adica sa gindesti folosind acele logici, care au fost aplicate peste tot, prin toate calculele matematice ale unor realitati fizice concrete. Odata construita metoda, esti, practic, un inginer invincibil. Pentru ca, pe urma, pus in fata oricarei situatii, oricit de neobisnuita, sa poti rationa, cauta, si gasi solutii valabile. Nu e nicio magie, sau altceva, totul e din minte, ca ea e locul experientzelor noastre. Si, gindirea asta practica iti devine, pe urma, aplicabila in alte si alte probleme pe care viata ti le pune in fatza. Sigur, sint multe ciudatenii, pe care le vezi la oameni. Pentru ca tu gindesti logic, si rational, ceea ce nu se intimpla in societate, decit rar, pentru ca oamenii sint schimbatori, si imprevizibili. Aici e un mare challenge, e adevarat. Dar, traind, inveti sa gasesti solutii la multe situatii. Inveti sa nu mai spui direct, ce gindesti, sa fii rezervat, si inveti sa cauti sa comunici prietenos cu indivizi de toate felurile, care sint, de la naivi, la dementzi, rai, parsivi, dusmanosi, etc. Comunicarea, de fapt incercarea de comunicare cu ei nu te diminueaza, pentru ca nu are cum, ca tu esti tu, si ei sint ei. Iti pot aduce daune psihice, asta e foarte real. Pentru ca, prin ce fac, pare ca ei vor sa te subjuge, sau sa te distruga, chiar. Daca vezi asta te indepartezi, si limitezi comunicarea doar pe lucruri evidente. Indivizii astia micronici sint capabili de orice. Pe mine au reusit, un timp, sa ma deturneze. Asta pina am invatat sa-mi revin. A fost foarte greu, la inceput, dar am invatat, din esecuri, sa imi caut repere, si sa ma agatz de ele cu tot ce am putut. Am reusit asta gindind la lucrurile frumoase din trecut, si care m-au facut sa fiu ce sint. Am inceput cu a aduna imagini artistice, pentru ca ele ma echilibrau. Apoi altele, si altele. Nu e deloc usor sa-ti revii. Pentru ca pare ca toti vor sa te dezasambleze, si sa-si bata joc de tine, daca te vad mai normal la cap, si mai sensibil. Totul e sa inveti, in timp, din greseli, si sa nu mai lasi ceva din tine descoperit. Pentru ca tu esti propria ta stabilitate. Te porti frumos, pentru ca asa e normal, dar esti pregatit de lupte crincene cu toate animalele. Iar ei, in societatea asta mai civilizata, nu au dreptul sa calce peste drepturile tale. La inceput, e adevarat, iti e frica de ei, dar vezi, in timp, ca nu are de ce. Pentru ca diferentza intre tine si ei e una uriasa. Ei sint nimeni in drum, si tu esti un om care are niste reusite in trecut. Cel mai sanatos, ca sa te eliberezi de mizeriile din umbrele lor e sa-i injuri pe fatza, si sa uitzi absolut tot ce tine de ei, ca, de fapt, ei sint importantzi doar daca pot sa te enerveze. In rest nu au absolut nimic. Sint niste zerouri care vor sa fie bagate in seama.