Monday, January 6, 2020

Ajutorul institutiilor si nu al pretinsilor prieteni



Nu mai stiu ce am scris postul trecut, pentru ca eram in soc, si eram furios. Am fost efectiv atacat extrem de violent, de un descreierat. Singe pe urechea dreapta, singe pe nas, ochiul drept vinat si umflat, dureri in partea dreapta a capului, in marul lui Adam. Am fost lovit cum vezi doar in filme. Am avut si martori 3 persoane, care, ce sa vezi, nu au reactionat in niciun fel. Apoi am cautat ajutor prin vecini, am ciocanit la usa lor, nu au raspuns, ci, dupa mai multe incercari unul a sunat ambulantza. La scurt timp erau la intrarea in cladire o masina de pompieri si o ambulantza. M-amn urcat in cea de-a doua, si le-am povestit celor de acolo ce mi s-a intimplat. Am primit doua pastile pentru durere, si un prim  ajutor rapid, mi s-a verificat tensiunea, si am fost dus urgent la spital. Aici am avut o camera de urgentza unde am avut un repaus. M-am asezat pe pat, si am asteptat. Au venit mai multi doctori, unul mi-a verificat in tegritatea oaselor, mi-au testat nasul, urechile, zonele dureroase. Apoi am fost la un scan pentru cap, sa vada daca nu am fisuri, sau fracturi. La halul in care aratam probabil ca era necesar, dar am iesit ieftin, ca paream ok la partea de oase. Mi-au spus ca, poate, in citeva zile as avea nevoie de un alt scan ca sa verifice daca lucrurile sint ok. Am mai stat pe pat, am si adormit putin, ca totul s-a petrecut noaptea. Spre dimineata a venit o asistenta sa ma curete de singe, nas, urechea dreapta, fatza, si m-a lasat sa ma odihnesc. Dimineatza am putut pleca. Am stat in stati de bus, dar nu stiam ce sa iau, ca nu stiam  unde sint. M-am intors la camera de urgentza la intrare, si am sunat un taxi, care a venit rapid, si m-a dus acasa. Aici tipul care ma agresase nu era, fusese luat in custodia politiei, ca la intrarea in spital am dat o declaratie cu ce mi s-a intimplat, si politia l-a saltat la scurt timp pe nemernic. Iar legile nu permit ca el atacatorul sa se mai apropie de mine, victima, asa ca, de atunci nu l-am mai vazut, si habar n-am unde e. Sint singur in apartament, cu pisicile lui, care, pentru ca au ramas fara mincare a trebuit sa ma montez sa imi misc oasele, si sa le cumpar ceva. Bine, pisicile sint dragute, ele n-au nicio vina ca stapinul lor e o jigodie de om violenta. Pe el il cheama Kevin, e inalt cam cit mine 1.82 m inaltime, fost security staff la un bar, un bataus primitiv, violent, spalat pe creier de cite filme cu cadavre, crime, etc a vazut, fara nicio educatie, mincinos, jegos, profund dezgustator, si cam capabil de orice. Noroc ca sintem in Canada, si aici legile functioneaza, si institutiile sar in ajutorul cetatenilor care trec prin ce am trecut eu. La scurt timp dupa incident am fost vizitat de 2 ofiteri de politie care mi-au dat un numar de tel pentru victime ale violentzelor, si mi-au spus sa sun urgent ca sa primesc ajutor. Eu sint mai timid, nu am sunat inca, dar o voi face cit de curind. La 1-2 zile dupa ce s-a intimplat agresiunea asupra mea am inceput sa simt niste dureri atroce in partea dreapta a capului, nasul, marul lui Adam, ochiul drept era umflat complet, inchis, vinat. De la inceput am crezut ca nu e adevarat ce mi se intimpla, am avut un soc psihic. Apoi am fost furios, pentru ca nu are nimeni dreptul sa ma brutalizeze in halul asta. Apoi au venit durerile, si gindurile mele negre. Dar m-am simtit aparat de institutiile statului, daca de oamenii dimprejur nu am fost. Si asta e si acum. Va urma un proces, probabil, si nemernicul va sta un timp la racoare. Acum nu se poate apropia de mine, pentru ca asa sint legile, si sint singur in apartament. Celalalt car era aici, Brian, a dat bir cu fugitzii, dupa ce tot timpul i-a luat partea lui Kevin, agresorul meu. Am impresia ca Brian sufera de Sindromul Stockholm, ca face solidaritate cu agresorul, ca si el a fost verbal violent agresat de Kevin. Nu e treaba mea ce relatii sint intre ei, cit nu ma afecteaza direct. Astazi m-a vizitat doamna landlord ca sa verifice ce se intimpla. I-am povestit tot, si a zis ca revine. Ce e incredibil, e ca agresorul meu, Kevin, nu a declarat nicaieri ca mi-a inchiriat o camera, si pe asta s-a bazat tot timpul, iar landlordul mi-a spus ca nu exist. La care am replicat foarte energic, ca uite, exist, si stau in locul asta de 4 ani, si i-am aratat si permisul de conducere cu adresa pe el, si i-am spus ca nu e vina mea ca descreieratul ala nu m-a declarat (el fiind cu antecedente criminale la politie). Si i-am spus ca sint inginer, sint o persoana pasnica care a cautat sa evite orice conflict, tot timpul, chiar daca am fost provocat, jignit, insultat, continuu in toti anii astia. La care ea a zis ca ia legatura cu el, ca sa se edifice. Deci el, nu a sunat-o!!!!! El spera probabil sa revina in apartament dupa ce plec eu, desi stie ca-l paste inchisoarea pentru asa o agresiune. Oricum totul e o mizerie provocata de un nemernic, care a incercat sa manipuleze tot, ca sa se scoata. Eu plec de aici, unde, nu stiu, dar imi caut un loc unde sa nu mai fiu agresat. Am avut un ghinion mare sa nimeresc in asa o porcarie. Dar, ma refac. Ma simt un pic mai bine, si, cum ziceam, azi mi-am cumparat niste mincare. E o uriasa rusine. Eu sint inginer, si am construit niste mari proiecte, nu sint un bataus de la coltzul strazii. Ce e trist e ca oamenii nu m-au ajutat in absolut niciun fel. Doar institutiile. Pe ele ma bazez. Mai am umflata partea dreapta a fetzei, si mai am dureri. Dar toate trec, si dupa ce imi gasesc un alt loc unde sa stau, si un job, am sa ma gindesc bine la toti cei care ii consideram prieteni. Pentru ca prietenia e e chestie practica.

No comments:

Post a Comment