No rules

A la guerre, comme a la guerre, et a l'amour comme a l'amour; l'un peut changer l'autre. Adica amorul si razboiul sint inter-schimbabile. Bine, e o egzajerare, ca doar citeva aseman ari nu le fac identice. Din razboi poti sa iesi ranit, infirm, sau anihilat complet, pe cind din amor iesi ranit sufleteste in cel mai rau caz. Si razboiul, s amorul n-au reguli, se fac pe moment, si se continua din aproape in aproape. Pas grand chose. Nimic egzajerat, cum ziceam, amorul e la noroc, tragi un bilet si vezi cit ai cistigat. Sau daca banii investiti i-ai pierdut. Iti pare rau, evident, dar era un risc de la inceput. Chiar daca ti-ai pus sperante ca poti cistiga marele pot. Asta e rar. Cistiga doar norocosii. Ceilalti ramin cu speranta, ca odata, cine stie, or sa-si schimbe in bine, brusc, destinul..Acuma sansele de cistig cresc, daca cumperi multe bilete, bine cresc de la zero la zero virgula zero zero zero zero zero ceva, poate, daca nu mai putin de atita. Si asa, ca in amor, e si cu oamenii, sint sanse mici sa te intelegi cu cineva, pentru ca tu ai atitea chestii specifice, ca si el/ea. E bine cind exista, totusi un minim de acceptare reciproca, o gentilete a comunicarii, chiar daca, de la un nivel, incolo gindim diferit. Bine, depinde cum vede fiecare lucrurile; eu la preferinte individuale sint tolerant (daca nu se exagereaza), pentru ca fiecare le stie pe ale lui. Dar cind e cu ideile, aici sint ultra-suparat cind vad idei gresite. Nu de alea interpretabile zic, ca acolo poti sa te duci pe o ramura a unui adevar, ci pe cele gresite din start. Si e plin de asa lume. Astia ma scot din minti. Prefer lipsa unor idei, decit idei gresite, pentru ca unde e lipsa e posibil sa apara ideea buna, incet-incet, pentru ca omul invata cit traieste. Si cel mai sinistru e sa dai de idioti care sint fixati pe ideile gresite, sau care incearca sa ti le bage in cap cu forta, cum o fac unii parintzi; chestia asta e criminala, ca poate face din copil un handicapat. Mda, pacat ca nu se cere sa dai un examen inainte sa devii parinte, asa cum dai pentru carnetul de conducere, sau pentru o diploma. Ca sa ajung inginer am dat in fiecare an 7 examene mari, nu stiu cite colocvii, proiecte, a trebuit sa invat sa-mi iasa pe nas, pentru ca toate erau super-grele, si nu trecea nimeni pe shpaga, ca azi, sa fim seriosi. Toti profii mei erau sefi de catedre, la Nave. Si asta ca sa nu mai povestesc cit a trebuit sa invat in liceu, ca am vrut mate-fizica. Nu-mi pare rau de ce aforturi am depus in viata asta, pentru ca dupa ce m-am emigrat am luat-o cu invatatul de la capat. Ce e sinistru e ca, in democratia asta libertina, tu, esti respectat fix cit unul care nu s-a dus deloc la scoala, si care iti rinjeste in gingie. Nu-mi trebuie statui, evident, dar nici asa. De fapt lumea e salbatica, si se presupune ca-cunoasterea iti deschide niste drumuri speciale, iar tu tre'sa te lupti, ca sa-ti gasesti mediul tau, ca e evident ca nu te pui cu abrutizatzii..De aia m-am izolat de toti. E nasol singur. Tre'sa ma socializez iar, bai si urasc conflictele, dar na, cum ziceam la inceput: a la guerre comme a la guerre.