Fragil de lumi

Lumile s-au eliberat de toate trecuturile. Si-au desfasurat aripile si au plecat. Locul a ramas la fel de cald, ca atunci, dar golit de orice traire. Orizonturile s-au stabilizat, si stelele au stralucit la fel. In aer plutea, ca atunci, o mare asteptare.
M-am trezit nauc, ca dupa un vis ciudat. M-am gindit la atitea, si toate mi se amestecau in minte, ca si cind ar fi vrut sa-mi arate ca nimic nu are sens, atita timp cit viata e un vis, si fiintza e trecatoare. Eram pe marginile lumilor, si ma uitam imprejur cautind un reper de care sa imi mai agatz sperantzele. Sufletele parca plecasera si ele, odata cu pasarile calatoare cautatoare de alte orizonturi. Viata trecuse inr-o alta dimensiune. Una a singuratatii absolute, si a durerii, cind totul devine nestiut, si obosit, dupa atitea cautari. Mi-am turnat alcool in paharul meu cel vechi, cu motive stilizate. Mi-am aprins o tigara, si am suflat fumul spre ecranele dreptunghiulare care imi aratau parametrii unor alte lumi. Sint singur, de ce imi trebuie sa stiu despre alte singuratati? Si, de ce toate apar, si dispar, ca si cind ar avea puteri care sa le poata salva? Pe mine de ce nu ma abordeaza cineva care sa imi fie alaturi? De ce trebuie ca, doar eu sa imi caut printre putinele mele resurse ceva, care sa-i salveze pe altii? De ce nu ma cauta pe mine cineva doar ca sa ma salveze? De ce nu imi vorbeste nimeni, in cuvinte simple despre orice, asa, pur si simplu? Ma simt ca si cind as vrea sa fug, si sa uit. Sa zbor, si sa vad, de sus, toate destinele cum se rasucesc imprejurul atitor iluzii. As reincepe numaratoarea inversa oricind, si as fi atit de entuziast la alte, si alte decolari. Nu mai stiu cit e ceasul. A trecut ceva vreme de cind am zburat singur, doar eu cu mine, printre toate stelele. A trecut atita timp de la ultima trecere printre toate cite mi-am promis..Ieri a fost ca o revenire, si miine e ca un vis.. Nu mai promit nimic din ce as fi putut face, mai demult. Pentru ca nu pot sa-mi pun bazele in lumi. E atita fragilitate imprejur..