Atractie

Viata e un sir lung de momente, care incepe din momentul conceptiei, si merge asa, prin nestiut, calcind pe tot felul de drumuri, pina cind se termina. Ne purtam singuri si destul de greu, sau usor, propriul sistem de referintza prin acele picaturi concentrate de timp, pe care unii le-au numit asa cum le-am si spus: momente. Sau clipe. De fapt momentele par sa contina mai multe clipe, totusi. Momentul e segmentul de timp, si clipa e un punct. Matematic pare corect, dar..In realitate un moment e o suma de clipe; finita. Nu contine o infinitate de puncte, cum o face segmentul. Si clipele nu sint puncte fixe, definite cu precizie, pentru ca memoria le aluneca, ba mai sus, ba ma jos pe axa timpului. Ele curg, asa, ca si cind ar fi libere, ca niste picaturi sferice de lichid, in imponderabilitate. In fine, ce mai conteaza. Ele au drumul lor prin minte. Sau prin memorie. Mda, prin memoria cea volatila, ca a computerului. Desi, memoria noastra le pastreaza, doar ca le mai schimba, prin timp, dar le are tot timpul, exista cu noi cit traim. Chiar daca uneori pare ca le uitam, ele revin la suprafatza aduse de vreo senzatie, sau vreo traire mai puternica. In fine. Ploua. Aud cu pica apa pe pamint, incet, fara sa construiasca vreun ritm. Haotic si intimplator, fiecare picatura se izbeste de sol, cu disperare. E gravitatia care le determina destinul. O fortza direct proportionala cu produsul maselor, si invers proportionala cu patratul distan tei dintre centrele de greutate. Toate obiectele fizice din univers se atrag reciproc cu asa o fortza. Nu doar pamintul. El ne trage cel mai tare, dar tot ce ne inconjoara ne atrage. Fizic. Pe mine ma atrag toate femeile de pe planeta. Si eu pe ele, cu aceeasi fortza. Deci sintem atrasi, doar ca foarte slab. Fizic. Psihic, e altceva. Unele persoane ne atrag mai mult, chiar daca sint departe, sau aproape, sau oriunde ar fi. Uneori, chiar daca nu mai sint, ne atrag gindurile lor, ramase scrise, undeva. Sint persoane care ne-ar putea atrage, dar de care nu stim. Poate sint foarte aproape, sau foarte departe. Poate trecem pe linga ele, fara sa le privim..Atractia dintre suflete e o enigma. Un mister. O nedefinibila. Pe linga care aluneca toate incercarile de a o explica. Exista, asta e sigur. Pentru ca o simtim. Ploua. Cad enigme lichide peste tot. Le auzim cum cad. Sint ca picaturile de ploaie. Ploua continuu. A venit iar toamna. O fi toamna aceea. Sau alta. A ratacit drumul spre centru galaxiei. Sau i-a fost prea tare dor de noi. Sau i-a fost mila, ca ne gindim la atractia dintre noi, si ceilalti, si ne-a mai adus aminte de enigme. Cu ploaia. Sau cu picaturile ei.