Linistea e un efect al evolutiei. E un rezultat a tot ce a fost atit de dinamic, si imprevizibil, inainte, pentru ca a aparut ca o pauza a mersurilor, in care toti ne-am asezat fiecare pe marginile propriilor lumi, ca sa mai contemplam viata..Si asa ne creem unele asteptari, cautind in trecut sperantze care sa ne aduca un trecut, in prezent. Ieri am avut ceva care sa ma determine, si azi am devenit un altul, care priveste altfel, la tot. Cineva pare ca ne mai priveste, de departe, si mai zimbeste la incercarile noastre naive de a mai da raspunsuri..
Nu mai stiu ce a ramas din toamna asta, poate amintirile pe care le aducem in fata, ca sa ne faca sa ne simtim mai adevarati. Sintem la fel, asa cum tot fost, si stim ca reactiile noastre ne sint la fel de previzibile. Ne plimbam fara scop prin aceleasi spatii fara sens. Cine mai exista dincolo de toate? Si cine mai poate da o respiratzie de adevar in tot mozaicul asta de amintiri?
Nu imi amintesc nimic. E atit de stupid tot. Vietile celorlalti conspira si aspira la absurduri. Sint singurul ramas pe o planeta care zboara prin eter fara sa incerce sa isi aduca aminte de oamenii de pe ea. Plutim nestiut. Si ce va veni e la fel de nestiut. Pentru ca toate au devenit asa..
No comments:
Post a Comment