Solutii onirice

Esti cine esti. Tu esti o fiinta care interactioneaza cu ceilalti, interactionezi cu tine, si te auto-construiesti, folosind datele dupa felul tau de a fi, adaptind tot la ce esti. La fel si destinul tau se auto-construieste, din mers, folosind intimplarile puse cap-la-cap, pe care le insira cronologic pe firul timpului. E simplu. Totul depinde de tine, esti dictatorul propriului eu, si care decide absolut ce fel sa fii, sau sa actionezi. Asta nestiind niciodata daca ce faci va evolua in bine, sau rau. Sau nu va evolua deloc, pentru ca regatul tau se opreste atunci cind vine cu hotarire liberul arbitru. O mare parte din tine o are imaginatia, pentru ca ea iti arata drumurile posibile. Asa cum o face, uneori, visul cel nocturn, cind creierul are libertate absoluta sa regizeze propriul film. Am avut unele vise ciudate, mai demult. Totul pornea de la intimplari trecute, pina la un punct, dupa care totul era schimbat, fata de cum fusese, ca si cum as fi vazut variante de viitor diferite, alternative la ce ar fi fost daca. Si asta s-a intimplat in fiecare noapte, cu alte, si alte intimplari stiute. Apoi s-a schimbat, am visat intimplari neintimplate, in toata evolutia lor. Ma gindeam ca poate sint lucruri din viitor, care vor putea fi, cindva, si ele asa ar trebui sa se intimple, asa ar fi firescul lor, sau, poate, varianta optima. Pentru ca toate erau variante ma bune, cel putin cele ce tineau de cum visasem partile din trecut. In fine, dupa un timp nu am mai visat nimic in afara de chestii absurde. Poate li se stricase "onirizatorul" alora care-mi indusesera visurile alea, hahaha. De fapt, mai stii, orice e posibil. Apoi am inceput iar sa visez chestii de trecut, tot asa, cu variantele schimbate, alternativ cu visuri noi, care pareau din viitor. Sau din viitorul altuia, sau altora. Sau din trecutul altuia, sau altora, cine stie..Ma mai gindeam daca nu cumva creierul meu isi dorea variantele acelea, si ar fi vrut atit de tare sa fie asa, ca le modifica, pur si simplu. Bine ca era doar atit, ca, parca nu as fi vrut sa visez prea multe din viitor, ca viata mea ar fi devenit plictisitoare. As fi uitat tot, daca nu mi s-ar fi intimplat sa intilnesc pe cineva, care sa-mi explice exact ce a fost. Pina sa povestesc asta imi iau o pauza, ca sa incerc sa inteleg ce, cum, de ce, de fapt.