Multi-dimensional

Secundele au sufletele colorate diferit. Si forme care din schimbatoare au devenit fixe, ca si cind ar sta zimbitoare, la fotografiat. Poti sa le vezi pe toate, aliniate, intr-un sir, care vine de departe, si care se duce in alta departe. Trebuie sa te feresti de sirul lor, pentru ca te poate incolaci, si, daca devii prizonierul secundelor poti sa-ti scurtezi viata cu acele secunde. Nu e ca si cum ai fi fost blocat, in timp. Si sirul lor se tot misca, aluneca pe linga tine, le simti cum te gidila, sau te zgirie, fiecare dupa cit e de fericita, sau de nebuna. Ori furioasa. Sint capricioase secundele, seamana cu unele femei. Nu cu toate, hahaha, pentru ca nu. Pur si simplu. Unele secunde sint albe. Atit de albe, ca te fac sa te uiti pe tine, pe mine, pe ceilalti. Sint hipnotice. Le vezi cum se apropie, si cum tot albul ala imens devine puncte mici-mici de culori diferite, care se maresc si ele, si devin culori cu forme si relief. Unele sint bombate, altele au colturi. Altele au goluri mai mari, sau mai mici, care se unesc intr-un gol frumos. Mare, si rotund, ca un inceput de tunel care te duce spre alte lumi. Sau nu. Pentru ca celalalt capat e o intrare in lumea din care ai plecat; daca mergi drept inainte, si nu privesti inapoi, sau in lateral. In lateral sint alte deschideri spre alte tunele, care, si ele au deschideri spre alte tunele. E un labirit albul colorat, din care iesi in lumi diferite. Sau nu. Poti sa iesi in orice lumi pe care ti le poti imagina, daca albul e suficient de prieten cu tine. Orice e posibil. Chiar si sa iesi in alte culori. Daca esti prieten cu alte culori, bineinteles. Pentru ca trebuie sa te accepte. Si doar daca esti sincer. Altfel te pot pacali, si te pot face sa tot ratacesti prin labirint pina incepi sa ai tot felul de viziuni, si sa te crezi esuat intr-un fel de vis absurd. Asa se joaca cu tine. Culorile. Poti si tu sa te joci cu ele. Trebuie sa fii atent la nuantze. Pentru ca, daca se plictisesc de jocul tau, te scot din labirint. Asa, pur si simplu. Sec, si fara sa te intrebe. Si te trezesti iar afara, singur, si dezolat. Ca inainte. Bine, au si rabdare uneori, si te mai pastreaza. Ca sa ai timp sa demonstrezi ce nu pare ca ai, de la inceput. E doar un joc. Sau mai multe. Impreuna. Dupa ce se incheie jocul, culorile devin pete, apoi puncte, apoi alb, apoi o secunda. Alba. Care se retrage inapoi, in sirul celorlalte secunde. Secundele albe, si negre au alt rang. Sint altfel. Mai elaborate. Nobile. Aristocrate. Aliniate in sir. Respecta regula. Altfel n-ar mai fi secunde. Sirul secundelor e infinit. Si infinitul are libertatea lui proprie de decizie. Dintr-un infinit poti sa mai faci un infinit. Apoi altul, si altul. Un infinit de infinituri de siruri de secunde. Si pot lua forme infinite. Siruri intretzesute fac plane, plane intretzesute fac spatiul cu 3 dimensiuni. Iar spatziile 3d intretzesute fac, mmm, fac ceva care e ca un spatziu cu mai multe dimensiuni. Sau nu. Sau da? Aici e greu de explicat. Unii zic ca daca doar adaugi cite o dimensiune, pe rind, calm, elegant, obtii spatiul cu dimensiunile pe care le vrei. Pentru ca, daca te grabesti risti sa-ti cada dimensiunile in cap, gramada. E o structura fragila, cit esti cu ea in constructie. Mai ales in 3 dimensiuni. De la 4 incolo lucrurile sint mai stabile. Stiu ca suna ciudat sa spui ca esti in 3d si construiesti o structura pentru 4d. Pentru ca ori esti in 3d, ori in 4d, de la bun inceput, nu poti sa sari intre spatii cu mai multe dimensiuni cum ai sari de pe o piatra de riu pe alta. Iar ce faci in 3d ramine fix in 3d. Doar daca o faci bine calculata poate sa arate, sa zicem, ca o proiectie a unei structuri 4d in 3d. O proiectie doar, ca sa ne facem o idee. Una. Restul e confuzant de complicat.