Loop mental

Melodia cinta in loop, continuu. Sunetele se repeta in succesiunile asteptate. Mijloc, sus, mijloc, jos, in sinusoide care se mai suprapun. Mintea iti iese inafara si danseaza pe marginile portativelor cu elipse negre, rotite, prinse de nuiele verticale, si orizontale. Toate par atit de predictibile. Ce monoton cald si autentic. Toate par sa se repete: viata, amintirile, visurile, ca prinse intr-o sfera a timpului. Ca si cind nu ar fi existat niciodata vreun inceput, sau sfirsit. Cel putin nu unul de care sa fi amintit cineva..Am alergat zilele astea pe facebook. Nu am cautat ceva special, am cautat doar sa vad oameni. Intr-un film, cineva privea o opera antica. S-a apropiat, a pus degetul pe un detaliu, si s-a intrebat: oare ce a gindit artistul cind l-a facut? Asta nu o va sti nimeni. Si s-a intristat. Ca si el, m-am uitat si eu pe paginile virtuale, ca fiind detalii din viata unor oameni, si m-am intrebat, tot ca el, oare ce a gindit omul acela cind a construit detaliul? Pe urma m-am gindit daca intrebarea a meritat. Pentru ca detaliul nu apartinea unei opere care ar fi putut sa navigheze prin timp. Era ceva prea efemer, prea volatil. Ca si omul. Ce facuse el acolo era o urma usor de sters. Ca titea urme pe care le-au lasat inainte, ceilalti..Poate nici nu merita sa ramina. Poate a insemnat mult mai mult pentru cineva, decit ar fi insemnat, vreodata, pentru ceilalti..Si, in final, n-a meritat. Poate ca timpul va reconsidera tot ce s-a construit, de la inceputuri. Poate se vor construi noi ierarhii. Sau poate nu.