Sint parti ale fiintei pe care nu le va intelege nimeni, niciodata. Parti din mine vor ramine straine tuturor universurilor cunoscute. Parti din tine, parti din ceilalti, parti diferite intre ele se vor ascunde intotdeauna de oricine. Ce e in ele, asta nu stim, pentru ca nu avem access acolo. Am vrea sa stim uneori si de ce nu vrem sa le aflam, de ce le pastram secrete acele parti din noi. Sau poate le stim, si am vrea sa le uitam, pentru ca au in ele amintiri mai mult sau mai putin dureroase. Ele inca exista, desi par uitate. Ma gindeam ieri la iubirile trecute. Depasite, desuete, ca niste discuri de vinil prafuite, si zgiriate. Cit din iubirile trecute ni le amintim exact cum au fost, si de ce, oare? Poate e mai bine sa pastram partea lor frumoasa, si sa le lasam ingropate, desi ne-au afectat profund, si, uneori, fantoma uneia sau alteia ne mai apare prin ginduri. Pe mine inca ma irita ca toate au fost din cauza acelei parti din mine, sau din ea, care n-a fost inteleasa. De mine, de ea, de noi ca entitate. Uneori ma gindesc sa ma intorc in timp, si sa repar lucrurile. In timpul din imaginatia mea. Desi as fi constient ca asta nu ar afecta nicicum realitatea. Evident. Ar fi doar pentru mine, ca sa ma re-echilibrez. Bine, oricum, daca nu a fost, e pentru ca nu a fost sa fie. Pentru ca asa functioneaza lucrurile. Toate sint incercari, cautari, ca sa ne construim ceva. Si cum nu sintem experti in ce inseamna a construi teoretic o iubire cu o persoana data, cu atit mai putin stim cum sa o facem cu cineva real, pentru ca realitatea are foarte multe detalii care scapa modelarii stiintifico-simplificate. Experientele astea trecute ne invata, de fapt, cine sintem, si cum ii putem intelege pe ceilalti. Si asta ne mai ajuta. Dar ar trebui si ca norocul sa o faca, de multe ori.
No comments:
Post a Comment