Spatiile se intind infinite, imprejur..Li se vad doar marginile, departe..Nu stim nimic din ce ni se arata..Sintem legati doar de ce simtim ca sintem, acum, si aici, prin propriile perceptzii..
A plouat sferic, cu sfere lichide care cad sferic dintr-un univers sferic..E un imprejur rotund in care noi sintem margini de lumi sferice..Alunecam pe limite de lumi ca niste transpushi care au invatzat sa faca pasi lichizi pe curbele deschise de lumi lichide care au devenit sferice..
Sintem sferici, si ne mai rostogolim de-a lungul marginilor..Ne invirtim continuu, si ametzim, ca sa ne revenim iar la sfere..Privim curb acelasi spatiu curb, in care o gravitatzie curbeaza tot..Traim firesc intr-o lume atit de transformata, incit simtim ca tot ce a fost inainte rectiliniu e depasit..Geometria neeuclidiana ne e genetic indusa, pentru ca ne-am nascut ca sa devenim fiintzele unui spatziu ce a fost creat sa para a fi existat asa dintotdeauna..
Uneori mai cred ca totul e o iluzie, si ca nimic din ce a fost nu a existat, si ca tot ce va fi va fi identic intru adevar cu trecutul-iluzie..Ca si cind totul se rescrie din mers, functie de alte adevaruri-iluzii descoperite intre timp..E uimitor, si incredibil, cumva..Pentru ca noi existam prin ce exista, si nu prin interpretari ale unor vechi adevaruri..In fine..
Ma simt atit de singur uneori..De ca si cum, ca sa traiesc ar trebui sa reinventez totul..Dar, poate, asta e conditzia fiintzei..Sa iti reconstruiesti propria realitate din propriul univers..E obositor sa fii, iar, si iar, cu universul tau, printre universurile celorlaltzi..O faci pentru ca nu ai de ales..Si asa continui, construind universuri, la nesfirsit, pina cind ti se termina timpul fizic..Tu cu tine, tu cu ceilaltzi, tu impotriva a tot, sau impreuna cu tot..
Spatiul se intinde infinit..Totul e la fel cum e diferit..Inapoi si inainte e la fel, doar ca pe alte coordonate..
No comments:
Post a Comment