Toate s-au amestecat..Lumile, timpul, conshtiintzele..Au venit pe rind, si s-au topit in ce au gasit..Apoi s-au separat iar..Universul si-a redistribuit masele pastrind un centru de greutate constant..Fata de el toate s-au apropiat, sau indepartat..Doar timpul a trecut continuu, la fel..
Am visat ultimele nopti doar lumi si culori, care se amestecau, ca si cind ar fi venit mai multe toamne deodata, si ar fi vrut sa se impuna..Am vazut frunze care cad continuu, de culori diferite, am vazut frunze fara culori, si culori fara frunze..Am vazut cum vintul plimba in aer lumile frunzelor, si am simtit caldura din aer cind picaturile sferice loveau lumile care pluteau..Am simtit ca eram si eu calator pe o frunza care devenea o pluta, dupa un zbor planat..Ca sa se confunde apoi cu un petec de sol, stabil pe moment, si solubil in drumul suvoaielor de fluide..Am simtit cum e sa te confunzi cu o particula care se transforma in altceva mai subtil, in drumul devenirii prin univers..Am simtit cum propria mea constiintza e atit de usor transformata de tot ce era imprejur..Si cum eu, cel stabil si viu accepta ca natura sa-l acopere cu alte nestiuturi..
Ceva-ul asta al lumilor a fost inaintea noastra, si va fi si dupa noi..Si noi stim asta..Peste 100 de ani din noi va ramine un schelet alb spalat de ploi..Cum ne simtim oare, stiind ca timpul nostru e atit de scurt? Ce sa facem ca sa simtim ca, dincolo de toate, a mai ramas ceva? Chiar nu stiu..
No comments:
Post a Comment