Locul amintirilor

Cind te intorci o faci pentru ca ai nevoie sa te regasesti, dupa ce mai ratacesti drumurile..Pentru ca drumurile astea le simti ca sint neprietenoase si straine..Si te opresti, faci stinga-mprejur si inapoi la locurile alea cu mult soare si multa libertate..De fapt nu te intorci, pentru ca distanta de strabatut e prea mare..Te teleportezi mental..Ca si cind ai lipsit de acolo un timp scurt, dupa o pauza in care a trebuit sa te reintorci-traiesti o realitate care te oboseste, si de la care nu ai putut sa lipsesti..Si revii fresh si deschis iar, reluind lucrurile de acolo de unde le-ai intrerupt nevoit..Dar toate-s bune, si redevii acela care erai cu toate gindurile tale nebune si deschise spre tot, ca si cind nimic nu te-ar fi afectat (usor de spus, e adevarat, cu mult mai usor de spus decit de facut, dar fiintza se reformeaza, se reconstruieste dupa tiparele initziale)..Si reiei tot..Erase rewind, cum ar spune Cami. cea lenesa:)
Nu ma mai gindesc la lume, la lumea aia din trecut, pentru ca e mult prea important ce e acum..Si acum e calm, si liniste, si toate lucrurile cu multe semnificatii sint inca aici..
Sint licean, am sub 18 ani, si am scapat de la ore..A fost infernal tot programul asta, si am trait sub o imensa presiune..Mi-a fost frica, am trecut peste asta, si mi-a fost si liniste, ca am avut si mate si franceza, si la franceza la dna Brenner chiar m-am eliberat, ca am facut o compunere despre cum e orasul meu, numit Galati, evident, privit de un adolescent care mediteaza la multe, si are nevoie de o plimbare luuuunga pe o faleza inalta si verde..Acum sint liber si mai linistit, pentru ca am scapat de tot..Mi-am pus toate cartile si caietele in ghiozdan, si am luat-o incet, la pas, pe strada care ma duce spre statia de bus de la teatrul dramatic..E atit de bine..Nu ma mai gindesc la nimic, si vreau doar sa-mi traiesc fericirea asta a eliberarilor de constringeri..De toate constringerile..Sint cu mine, si ma las in voia peisajului luminat orbitor de un soare inalt, si plin de variante dulci de viitor..Ma uit la casele boieresti cu un fel de admiratie, si care parca isi stralucesc arogant propriile trecuturi, cautind sa-mi vorbeasca, cumva..Ma uit la strazi, la oameni, la copacii cei care au acoperit urias cu un verde al sperantzelor griul existentzelor..Vad detalii, si mimici, si simt parca, printre toate, sufletele care s-au plimbat, asa ca mine, liber, prin aceleasi locuri cu mult timp, in urma..Le simt pe toate ca si cind ar fi alaturi, si toti am fi adunati ca sa celebram ceva..Vad oameni care zimbesc, si isi vorbesc autentic si discret despre unele intimplari si fericiri trecute, si carora le raspund cind sincer, cind diplomatic si plictisit..Dar ei sint acolo, vii si cautind parca sa ne afle micile noastre secrete printre cuvintele pe care le lansam dintr-o atit de mare dorintza de a ne spune ceva despre noi, cei care vrem sa ne deschidem..Zimbim iar, si continuam conversatiile, ca si cind totul ar fi la fel de real cum ne dorim..
Drumul spre casa e incintator..Pentru ca e plin de raze de soare cald si bun..Si pentru ca are atitea surprize placute..Chiar daca e doar imaginat..El exista, si e parte din ce simtim..E intr-un trecut pe care l-am refacut, si ni l-am oferit cadou, meritat, dupa o zi lunga si obositoare..Si e locul in care vom reveni oricind..

Daca ar fi

Iubirea e implicita..Adica devine asa, dupa ce iti explicitezi fiintza in fata omului care te simte cum esti implicit..Si care e in perfect acord, pentru ca te simte, te intelege, si ti se alatura intr-o explicitare care sa devina o relatie implicita..Aici e un moment crucialo-rational care cam trece dincolo de aparentze, pentru ca e o chestie de relatzie intre suflete directe si concrete..Eu, si tu, cei care sintem exact ce sintem, fatza in fatza..Ca oameni, cu calitatzi si defecte, cu bune, si rele..Implicite, si explicite..
Sintem amindoi imperfectzi, eu mai mult ca oricine, si eu sint si intr-o indeterminare care ma face sa spun ca imi e ca o a doua natura..Asa sint..Fara sa ma laud:))) Sint un cineva greu de acceptat, recunosc..De asta si viata mea e asa de neliniara cum n-a fost vreodata..Si de asta si viata mea afectiva a cam fost dezastruoasa, pentru ca, na, nimeni nu accepta sa fie alaturi de cineva care..
Iubirea nu e conforma..Iubim oameni care simtim ca ne cred, si care ne demonstreaza asta prin ce spun, si ce fac..E complicat..Pentru ca de multe ori ne agatzam  iubirile de acele care arata ceva in care chiar credem.. Ca sa vedem ca toate se transforma in cu totul altceva..
Daca ar fi sa te iubesc e pentru ce esti tu cu adevarat..Si atunci as sti sa te fac si pe tine sa te indragostesti de mine..Cred..

Visurile paralele

Lumile au plutit un timp deasupra, haotic..Apoi au explodat in alte lumi, care au explodat si ele in alte lumi, continuu, pina au ajuns particule care au format nori..Le-am privit un timp, dupa care m-am intors la amintiri..
Ieri am visat ca dorm, si ca visez ca dorm si ca visez..Cind m-am trezit am crezut ca visez iar..Dar eram constient, si, dupa ce am verificat asta mi-am zis ca e mai bine asa, pentru ca realitatea parca e mai prietenoasa si mai stabila..
M-am gindit intotdeauna daca visurile au vreo semnificatie, daca imi transmit vreun mesaj la care sa ma gindesc..Un mesaj transmis de cineva, sau de creierul meu..Si nu am gasit nimic..Stiu ca daca pun imaginile visate pe o lista de interpretari pot banui ca exista ceva care sa incerce sa ma puna pe ginduri..Dar ele, asa cum sint nu au nici o logica, si, ca urmare, mesajul nu exista..Adica ar putea exista daca eu as vrea asta, si as cauta sa inventez, dar ar fi aiurea, pentru ca ratiunea imi spune limpede ca dincolo de ce as vrea eu, mesajul nu exista..Si asta e trist, pentru ca nici in visuri nu mai pot crede atunci cind sint rational..
E o lume inselatoare imprejur, care se serpuieste ca sa te loveasca in punctele sensibile..Asta e un adevar inevitabil..Dar sansa e in ceva ce vine din adincul fiintzei, si care construieste din bucatile de realitate un fel de castel al sperantzelor, in care ne baricadam cu toata disperarea..Acolo e liniste si armonie, si o senzatie de sigurantza, pentru ca sintem inconjuratzi parca de caldura sufletelor pe care le iubim..
Ma intreb daca noi existam cu adevarat, sau daca doar visam ca existam..Descartes spunea ca existentza dovedita e intr-un fel de ratziune demonstrata: "cuget, deci exist"..Dar ratziunea e si in realitatea reala, asa cum e si in realitatea din vis..Poate mai adecvat ar fi: "visez rational, deci exist"..
Dar realitatea reala si cea visata sint atit de confundabile..Cind se termina una, si cind incepe cealalta?
Ce ciudata e natura noastra..Sintem la fel de noi insine intr-o realitate reala, asa cum sintem intruna visata..
Oare prin cite universuri paralele trece fiintza noastra intr-o existentza? Si care din ele sint reale, si care visate?

Evolutiile fiintei

Terra e leaganul vietii..Dintr-o planeta mica, ratacitoare, cu ape albastre si singura a devenit un Eden al fiintzelor care au evoluat de la celule simple la organisme complicate..Si viata asta a insemnat o lupta salbatica pentru o supravietuire in care au ramas doar invingatorii..Iar ce e acum e rezultatul tuturor razboaielor care au avut ca teren de lupta mica noastra planeta..
Noi sintem supravietuitorii a tot ce s-a intimplat..Noi si celelalte fiintze care existam acum, aici..
Cred ca viata pe planeta noastra e un exemplu care ne poate invatza cum a evoluat universul..O floare infloreste asa cum infloresc galaxiile, cind toate petalele si sepalele se desfac, ca bratzele galactice in spirale care se rotesc precum plantele dupa soare..Fiintzele se nasc, cresc, si mor, asa cum o fac stelele..Animalele se lupta si se maninca unele pe altele cum fac gaurile negre cu toata materia dimprejur..Galaxiile se ciocnesc si se unesc asa cum se impreuneaza fiintzele ca sa creeze pui mici care au in ei o combinatzie de jumatatzi din  ADNul parintzilor..Toate s-au complicat in structura si au devenit mutantzi iar si iar, ca sa ajunga la ce vedem azi imprejur..Iar noi sintem parte din tot..
Pentru noi oamenii lucrurile au evoluat la fel, de cind am construit civilizatziile..Doar ca la noi mutatziile s-au intimplat pe plan spiritual..Ne-am adaptat continuu psihic la o societate care a devenit mai complicata, invatind continuu de la ce a fost in trecut, ca sa fim in ton cu contemporaneitatea..Ca sa supravietuim intr-o lume care se schimba cu o viteza din ce in ce mai mare..
Azi invatam sa folosim technologiile..Sintem mai kinky si mai fancy, pentru ca viata e mai confortabila, si noi putem sa ne construim un self esteem din ce in ce mai indestructibil, pentru ca stim sa ne folosim de toate technologiile astea..Invatam mult in domenii din ce in ce mai constrinse, si ne dezvoltam psihicul ca sa reusim sa activam acolo, uitind parca ceva ce e atit de important pentru noi, ca oameni..Ne departam de fiintza noastra proprie si fundamentala, ca sa devenim mici robotzei activi care au raspunsuri energice la schimbarile unui mediu artificial..Eu, tu, ei, noi, ceilalti..Toti devin un exterior haotic si agresiv care ne modifica fundamental mentalul.. Traim asa cum mediul ne cere, si devenim imbatrinind oameni care s-au transformat repede in alternative obosite si destul de dezgustatoare ale fiintzelor care au fost, odata..
Lumea e cruda..Si asta ne transforma si pe noi in ceva ce difera atit de mult de ce ne-am imaginat..Dar mergem inainte cu sperantza ca tot chinul asta e ca sa ne fie mai bine mai tirziu..

Intrebarile cautarilor

Zi-mi ce crezi tu..Despre orice, nu conteaza..Zi-mi despre lumile tale..De fapt, nu, nu-mi zi nimic..Lasa-ma sa ghicesc ce crezi, atunci cind ma chinui sa-ti analizez tacerile..Lasa-ma sa-mi imaginez ca tu crezi asa pentru ca tu crezi si simti asa cum cred eu..Desi poate eu gresesc cind te analizez..Stiu ca nu e frumos sa analizez cu voce tare, dar e mai onest modul asta..Cred..Si e onest pentru ca vreau ca si tu sa analizezi cu voce tare, sa ne comparam analizele, si sa vedem cit adevar e in ele..Nu vreau sa ne facem incursiuni intr-o intimitate care vrea sa ramina cit mai putin atinsa..Vreau sa ne pastram misterul, si sa ne jucam de-a exploratorii lumilor interioare..Vreau doar sa invatam sa cautam, si sa ne bucuram de reusitele descoperirilor..Fara sa ne jenam de noi insine..
Zi-mi ce crezi despre mine..Si eu am sa-ti zic ce cred despre tine..Ca apoi sa comparam, si sa vedem cine cistiga concursul asta al ghicirii fiintzei celuilalt..Stiu ca nu e usor, pentru ca nimic nu e usor..Acum facem doar o incercare de inceput, si cine va cistiga va avea dreptul sa puna cite intrebari vrea, la care celalalt e obligat sa raspunda sincer..Stam fatza in fatza, si ne observam, ca sa vedem si limbajul trupului..E simplu..Facem asa pentru ca stim ca dincolo de raspunsurile simple sint fiintze complicate..Na..
Multe intrebari nu le punem pentru ca simtim ca stim raspunsurile..Desi stim sigur ca depindem de atitea, si raspunsurile sint atit de determinate de starile de acum..
Zi-mi ce crezi, si am sa caut sa inteleg tot ce tine de noi, de mine, de tine, de ceilaltzi..Asta ma ajuta sa vad mai bine realitatea mea printre celelalte realitatzi..Stiu ca pot sa si gresesc, dar stiu ca si tu stii asta, si mai stiu ca si tu esti constienta ca poti gresi, asa ca mine, dar asta nu e o problema..E firesc sa avem propriile puncte de vedere..Eu am experientele mele, si tu pe ale tale..Sintem amindoi cautatori de adevaruri..
Sintem la fel..Eu seman cu imaginea pe care ti-o faci despre mine, asa cum si tu semeni cu imaginea mea despre tine..Mai sint diferentze, e adevarat, dar ele nu mai conteaza absolut deloc..Pentru ca ele sint mici..
Ne privim reciproc ca intr-o oglinda..Cautind sa ne imaginam impreuna intr-un dans exotic pe o plaja tropicala cu un soare rosu la apus..Ca si cind sufletele s-au compus impreuna intr-o cautare a unor raspunsuri cautate de intrebari nepuse dupa atita viatza si atitea experientze..Ca si cind sufletele au simtzit ceva, dar au fost blocate de o uriasa timiditate, si nu au putut sa continue..
Daca imi zici, iti raspund..Si stiu ca daca iti zic, ai sa-mi raspunzi..Si asa vom fi adincitzi in raspunsuri care vor urma unor intrebari, care vor urma unul dupa altul, iar si iar..
Lumea e superficiala si indiferenta..Si noi invatam sa fim  la fel de indiferentzi, pentru ca sintem pasionali si tandri punind intrebari, ca sa gasim raspunsuri care sa ne faca sa visam mai departe..

Zimbetul timpului

Timpul s-a rasucit elicoidal de mai multe ori in jurul unei axe ce trece prin originea universului..Apoi s-a intins drept, spre o alta origine a universului..In apropierea punctului zero face sinusoide din ce in ce mai dense..Apoi danseaza in voie, dupa cum evolueaza spatiul spatiilor..Timpul e un fir compus dintr-o infinitate de fire ale universurilor paralele, care se rasucesc si ele, se desprind si curg independent, ca se adune iar..Timpul e regele lumilor..Se transforma in orice..Acum e un fir, miine e un fluviu, ca sa devina un foc dupa exploziile unor bucati de spatiu..Se spune ca el incetineste cind viteza materiei se apropie de viteza luminii..Ca si cind lumina il orbeste, si incepe sa-i fie frica de toate singuratatile pe care le-a vazut..Pentru ca si el e singur.. Ca un rege care a obosit, si ar vrea sa se elibereze de nemurire, si sa traiasca o viata adevarata de trecator..O alegere pe care stie ca ar regreta-o, pentru ca e altfel, si vine din lumi mici, care l-ar constringe..
Timpul e curgere..E o trecere a fiintzei care sintem..E in gindurile si ridurile noastre..Ne modifica trupul..Si el ne va fi martor cind vom trece in nefiintza..Atunci ne va privi rece, ca pe toti ceilaltzi..
Timpul e un altfel de spatziu..Spatziu care e un altfel de timp, parte din entitatea asta care se transforma din ceva in altceva continuu..
Afara e un timp al toamnei..Cad frunze ca anul trecut, ploua, si bate vintul aproape identic..Viata noastra alearga pe caile ei..Vor veni anotimpurile unul dupa altul dupa regulile firii, pina cind se vor transforma si ele in praf cosmic..Praf care va fi indepartat de pe coroana regala a unui timp suprem, cel care le vede atit de indiferent pe toate..Si care mai zimbeste atunci cind spatiul se apropie sa-i vorbeasca despre viatza vietzilor unor fiintze care invatza sa-si traiasca clipa de acum..Fiintze mici si vulnerabile, care stiu ca pot doar sa admire imensitatea departarilor..

Turn de solitudine

Nu stiu, cred ca mi se pot citi usor, printre rinduri, unele frustrari, si e normal sa fie asa..Am avut multe intimplari, multe ginduri care mi-au venit dupa multe reusite, si nereusite..Nu stiu daca am regrete..Sau poate ca stiu, dar timiditatea ma impiedica sa le spun..
Recunosc ca am fost rebel, pentru ca nu am vrut sa fiu ce mi se impunea..Si vina o dau pe toate lumile alea constrinse de legi, reguli, si dogme..Am fugit de toate, incercind sa ma construiesc pe mine asa cum am crezut, din bucatzi de valori adunate, dupa mintea mea..Am trait bune si rele adunate, am supravietzuit, si am continuat..Ce nu am inteles a fost de ce eu, care eram atit de deschis si disponibil nu am reusit sa-mi construiesc, cu toata inteligentza acumulata, o relatzie stabila..Pentru ca sint cel mai tolerant om din lume, cred..Si cel mai intolerant cind vine vorba de stil, si spirit..Na..Am fixurile mele..Uneori e cel mai greu de trait cu mine, asa cum alteori e cel mai usor, si firesc..Si stiu ca si ceilalti sint la fel..
Viata e un mare amestec de tot felul de variante de trairi, si stiu ca ce ne aseamana e cu mult mai mult decit ce ne desparte..Capacitatea de intzelegere e fundamentala, pentru ca ea are puterea sa ne faca sa fim impreuna..Si, cu toate astea, desi stim, parca tot raminem fiecare in propriul turn de fildesh sa traim separatzi, si rezervatzi..Si insinguratzi..

Reversibilitatzi

Toate s-au dizolvat in toate, dupa care toate s-au separat la loc, in ce erau..Apoi iar s-au dizolvat, si din mehlemul obtinut de materie-timp au inceput sa se separe iar..De data asta in final au aparut diferentze, pentru ca procesul de refacere a mai incurcat unele geometrii, si unele au rezultat in simtericele lor..Si asta a fost hihilar, daca nu chiar hihihilar, pentru ca s-au trezit pe dos..Rasturnate..Asa e cu imaginile 3D simetrice, indiferent ce plan folosesti fata de care sa faci simetria, rezultatul e acelasi..Si ce e interesant e ca daca la simetric ii construiesti simetricul obtii obiectul initial..De asta poate ca dupa separarile de dupa dizolvarile astea de tot in tot obtii cind originalul, cind simetricul..Uneori..Pentru ca alteori mai sint alte diferentze.. Pentru ca transformarile astea mai sint ireversibile uneori..
Asa e cu viatza care ne transforma fiintza..Devenim altzii dupa fiecare intimplare..Simetrici nu vom deveni, pentru ca asta ar insemna sa schimbam toate reperele cu opusurile lor, ceea ce e imposibil, pentru ca lumea este aceeasi..
Stiintza e stabila, pentru ca are reperele stabile..Nu e ca nimic din ce ne cam caracterizeaza pe noi, oamenii, nu e subiectiv-haotic-nedeterminata..Si zic aici de stiintzele exacte care ar compune "stiintza"..Sigur sigur sigur mai exista si stiitzele umaniste, care sint totusi cam subiective, pentru ca au in ele infinite interpretari..
Sa revenim..Toate se dizolva in toate..Si tot ce a fost va reveni inapoi, altfel..Pentru ca asa a fost tot timpul..

Impact contact

Azi e o varianta simpla de zi..Ieri a fost un impact de contact doar..Ca sa construiasca un azi..Miine va fi un altfel de azi..Si zilele de dupa vor fi urmari de impact de contact care vor semana cu azi..

Lumea e un azi de contact care urmeaza unui impact de contact al unor trecuturi..Care si ele au fost un impact de contact ale unor alte trecuturi..

Azi e iar un contact cu lumi care vin dintr-un alt azi care a fost ieri..Un ieri simplu ca un impact dupa un contact cu un alaltaieri..Sau ca un contact cu o alta zi..

Un impact urmeaza unui contact..Ca si cind ar sti ca o ordine universala nu ar permite altfel..

Variante de viitor

In ultimul timp am o vaga impresie ca m-am cam lasat dus de niste stari din astea melancolico-inactive, hahaha, ca si cum am imbatrinit, si am invatat iar cum e sa-mi fie frica..Desi, de fapt nu am trait inactiv, pentru ca mi s-au invirtit ideile in cap cu viteza..Poate am vrut doar sa-mi iau o vacantza de la niste trairi nebune induse de realitate, si sa meditez eu cu mine, ca sa-mi refac echilibrele..Cred ca asta a fost, o cautare sa-mi depasesc vechile feluri de a fi..Ca sa fiu mai bun pe viitor, evident, ca lumea se tot schimba, si trebe si eu sa ma reactualizez, sa-mi dau un reboot..Asta e distractiv, ca rebooturi imi tot dau de cind ma stiu, si chiar imi place, ca, na, asta e meseria, ingineria se schimba mai ceva ca altceva, sa zic asa:)))
Nu mi-e frica cam de nimeni si nimic, pentru ca nu mi-a fost niciodata, n-am fost niciodata vreun idiot slab care sa se plinga de conditia lui, m-a durut fix in pix de idiotzi si de combinatziile lor..Am avut doar perioade de astea de reconstructzie in care am avut nevoie de un sprijin moral, pe care, evident ca nu l-am obtzinut niciodata..In afara de asta nu mi-a lipsit nimic, pentru ca nu am vrut sa-mi lipseasca nimic, si am facut totul singur..Am trait intotdeauna sub constringeri si stress, si m-am adaptat din mers..Am invatat sa imi construiesc singur tot ce imi lipsea, si de asta poate nu am avut nevoie de un partener, pentru ca simteam ca ma oboseste mai mult decit sa ma ajute, desi, poate ca..M-au descumpanit retarzii coalizatzi in rele si care dau sub centura..In rest n-am avut probleme..Dar gasim noi solutii pentru toate, ca sintem totusi fiintze inteligente..
Azi noapte a plouat, si a fost bine..E o dimineatza racoroasa de octombrie, calma, si cumva plina de simboluri de toamna..E o liniste buna si deschisa..Viata merge inainte ca si cind ar sti ca sperantzele vor fi indeplinite orice s-ar intimpla..Parca nu mai conteaza ce a fost..Si parca se construieste in spatziu un punct de origine de unde vor porni toate explorarile-evolutzii ce vor urma..Sint calm, si parca pregatit pentru decolare, ca un pilot ce a facut asta toata viatza..Am uitat de fricile trecutului, si ma focalizez incet si sigur pe toti parametrii plecarilor..Sint un atom ce e pierdut intre alti atomi, dar unul care va dirija drumul altor atomi ce vor reface fiintzele ce vor reface alte lumi, care vor reconstrui universurile..E un proiect ambitzios, si care va reusi, pentru ca a fost bine gindit, si aplicat..

Drumurile fiintzelor

Am avut nevoie de ceva intoarcere in trecut, desi ea s-a intimplat efectiv asa, firesc, ca un nou pas in evolutia mea, sa zic asa..A venit peste mine, si am vrut ca de data asta sa ma gindesc mai bine, sa vizualizez, si sa caut sa pricep cum era mediul de atunci, oamenii, cum eram eu..Am revazut seria Liceenii, si am incercat sa ma intorc in timp, si sa fiu din nou adolescent..Mediul de atunci, anii 80, era primitiv si brutal, tolerant cu toate mizeriile si salbaticiile posibile, doar ca se musamalizau toate, se bagau sub presh ca sa pastreze o anumita aparentza..Calcau care putea pe cine putea, si care urla mai tare era promovat..Sinistrul era peste tot, dar invizibil, iar eu nu prea aveam de ales, asa ca incercam sa par cumva, sa am o imagine concreta in mintea celorlaltzi, ca sa ma lase in pace, cit de cit, pentru ca nu prea aveam in comun cu ei mai nimic..Ma interesa sa cunosc cit mai multe, dar nu stiam cum sa o fac, pentru ca la scoala ne bombardau cu foarte multe informatii care erau bune doar pentru exercitii de memorie, ca si acum, de altfel..Erau si foarte multe lucruri interesante, pe care le invatam din placere, dar mediul ala, asa cum era construit simteam ca ma blocheaza, iar mediul era un amestec de mentalitatzi, conshtiintza sociala (sa-i zic asa), si feluri proprii si personale de a gindi, concepe, intelege, etc (care unele erau destul de ciudat-contorsionate, asta cind aveau o minima logica a constructiei), in fine..Si peste toate era in aer o chestie care, privind realist mediul ala, si conditiile de atunci si judecind realist, era ridicola, dar parca profund romaneasca: dorinta tuturor de a se da mari si tari cu ce puteau fiecare..Toti se vroiau/credeau smecheri nene..Nu mai era nimeni ca ei, ei erau buricul universului.. Bine, asa o parere buna despre el o avea fiecare, ca era normalul fiintzei, dar de aici la a cauta sa faci nefacute doar ca sa te impui mie mi se parea ca e o distantza uriasa..Chestia asta o intelegeam si n-o intelegeam, pentru ca mi se parea inutila mie, cel care cam cautam sa idealizez lucrurile..Iar asta crea o distantza enorma intre felurile de a privi fiintza sociala, distantza care a devenit una efectiva intre eu, si ceilaltzi..Stiu ca se poate spune ca era ceva al momentului ala istoric trait asa de totzi, dar conshtiintzele celor ce faceau ce faceau erau totusi ale unor oameni reali, si contextul ala nu-i scuza in niciun fel, clar..
Eu, in situatia aia am invatat sa devin retras, si cumva, atent, desi eram cam aerian, pentru ca aveam foarte multe de invatzat, pentru mine..Nu am devenit olimpic in timpul liceului, nu am avut rezultate exceptionale la vreo materie, desi la mate si la fizica, in liceu, puteam gasi niste solutzii de le cadea fatza la idiotzi..Ma rog, nu ma laud pentru ca si asa imi era cam indiferent tot, pentru ca vedeam ca toti sint vulcanici si razboinici fara motiv..Asa erau vremurile, s-ar putea spune, ca sa-si gaseasca scuze pentru felul dement in care se purtau..
Eu m-am simtit obligat sa accept lucruri inacceptabile, pentru ca asa trebuia, ca sistemului ala brutal nu-i pasa de ce cred..Si atunci am invatat ca e mai inteligent sa ma izolez de toate si toti, si sa merg inainte pe drumul meu, cautind sa concurez doar cu mine..Poate ca si ei cam simteau asta, dar fiecare cauta sa devina ce isi imagina ca poate cu metodele acceptate de toti ceilaltzi..A fost greu, dar a fost sanatos pentru viata mea de dupa..Si asta am scris, despre singuratatea de dupa, in descrierile lumilor..Ca atunci cind, in studentzie mergeam spre examene printr-o zapada mare, prin ninsoare, si vint..
Simt ca incep sa ma mai vindec de unele trecuturi, daca le scriu..Pentru ca ma eliberez de unele presiuni psihice care ma faceau sa ma instrainez..Stiu ca sint doar ale mele, pentru ca lumile se schimba, si uitarea cam acopera tot..Dar eu sint asta care sint pentru ca am trecut prin acele spatzii si timpuri..Iar drumul meu prin acum e inca in devenire, pentru ca inca mai caut sa construiesc in minte variante ale unor viitoare fiintze ale mele..Doar ale mele..

Spatiile coordonatelor

Spatiile se intind infinite, imprejur..Li se vad doar marginile, departe..Nu stim nimic din ce ni se arata..Sintem legati doar de ce simtim ca sintem, acum, si aici, prin propriile perceptzii..
A plouat sferic, cu sfere lichide care cad sferic dintr-un univers sferic..E un imprejur rotund in care noi sintem margini de lumi sferice..Alunecam pe limite de lumi ca niste transpushi care au invatzat sa faca pasi lichizi pe curbele deschise de lumi lichide care au devenit sferice..
Sintem sferici, si ne mai rostogolim de-a lungul marginilor..Ne invirtim continuu, si ametzim, ca sa ne revenim iar la sfere..Privim curb acelasi spatiu curb, in care o gravitatzie curbeaza tot..Traim firesc intr-o lume atit de transformata, incit simtim ca tot ce a fost inainte rectiliniu e depasit..Geometria neeuclidiana ne e genetic indusa, pentru ca ne-am nascut ca sa devenim fiintzele unui spatziu ce a fost creat sa para a fi existat asa dintotdeauna..
Uneori mai cred ca totul e o iluzie, si ca nimic din ce a fost nu a existat, si ca tot ce va fi va fi identic intru adevar cu trecutul-iluzie..Ca si cind totul se rescrie din mers, functie de alte adevaruri-iluzii descoperite intre timp..E uimitor, si incredibil, cumva..Pentru ca noi existam prin ce exista, si nu prin interpretari ale unor vechi adevaruri..In fine..
Ma simt atit de singur uneori..De ca si cum, ca sa traiesc ar trebui sa reinventez totul..Dar, poate, asta e conditzia fiintzei..Sa iti reconstruiesti propria realitate din propriul univers..E obositor sa fii, iar, si iar, cu universul tau, printre universurile celorlaltzi..O faci pentru ca nu ai de ales..Si asa continui, construind universuri, la nesfirsit, pina cind ti se termina timpul fizic..Tu cu tine, tu cu ceilaltzi, tu impotriva a tot, sau impreuna cu tot..
Spatiul se intinde infinit..Totul e la fel cum e diferit..Inapoi si inainte e la fel, doar ca pe alte coordonate..

Visul realitatzilor

Ploaia mi-a spalat regretele..Acum sint mai curate toate, si eu mai ud..De ce oare ploua doar dupa apus? Sa fie cineva care dirijeaza fenomenele astea, sau e doar o implinire a unor dorintze vechi? Ieri am visat ca mama imi punea melodii la pickup, si era totul atit de natural, ca m-am mirat, cind m-am trezit..Probabil ca in constiinta noastra profunda toti cei dragi sint vii..Mintea nu vrea sa accepte unele adevaruri care o fac sa sufere..Uneori chiar inventeaza, ca sa ne mentina optimisto-activi..Mintea, prietena noastra, de fapt cam singura prietena..Pentru ca ceilaltzi sint pe invers..Uneori chiar ma intreb de ce ceilaltzi fac ce fac, pentru ca nu inteleg sensul..Chiar ne vor raul, sau doar vor sa se elibereze de propriile frustrari? Asta dincolo de aparentzele prietenoase, chiar indatoritoare..Asta e un rau subtil, cel cu fatza de ingerash, sub care se ascunde un diavol-mascarici prost..Ceva reprezentat prin sarutul lui Iuda..
Na, binele e naiv, si credul, pentru ca el vine deschis spre tine, chiar daca nu e atit de aspectuos-elaborat cum e raul..El e frust, vivace, si arata adevarul crud, care e cam urit si pute..Si iti spune totul direct in fatza, nu se ascunde, pentru ca nu are de ce..Are o fortza ce vine din adincimile fiintzelor care sintem..Sigur, ar putea sa se mai cizeleze, sa se mai spele, sa se mai dea cu parfum, dar la ce ar folosi?
Poate e bine sa ne ferim de minciunile parfumate, asa cum ne ferim de mizeriile unor realitatzi profunde, si sa fim atentzi la tot, gata sa contracaram atacurile exterioare..Nu e deloc usor, pentru ca mintea noastra pluteste prin lumile ei..Si cind visam e mai greu sa nu fim vulnerabili..Dar invatzam din mers, cit, si cum putem..
Ieri am visat ca am plutit printre fiintzele mele, in adincuri..M-am trezit ca sa vad o realitate, una din multele posibile..Am sa mai traiesc sa visez, si sa ma trezesc, ca sa visez iar..Lumea asta e ciudata pentru ca e un amestec de lumi ale celorlaltzi..Si va fi asa, asa cum si eu voi fi tot eu, acelasi, care va invatza din toate, ca sa mearga inainte printre visuri, si realitati..

Dincolo de acum

Toate s-au amestecat..Lumile, timpul, conshtiintzele..Au venit pe rind, si  s-au topit in ce au gasit..Apoi s-au separat iar..Universul si-a redistribuit masele pastrind un centru de greutate constant..Fata de el toate s-au apropiat, sau indepartat..Doar timpul a trecut continuu, la fel..
Am visat ultimele nopti doar lumi si culori, care se amestecau, ca si cind ar fi venit mai multe toamne deodata, si ar fi vrut sa se impuna..Am vazut frunze care cad continuu, de culori diferite, am vazut frunze fara culori, si culori fara frunze..Am vazut cum vintul plimba in aer lumile frunzelor, si am simtit caldura din aer cind picaturile sferice loveau lumile care pluteau..Am simtit ca eram si eu calator pe o frunza care devenea o pluta, dupa un zbor planat..Ca sa se confunde apoi cu un petec de sol, stabil pe moment, si solubil in drumul suvoaielor de fluide..Am simtit cum e sa te confunzi cu o particula care se transforma in altceva mai subtil, in drumul devenirii prin univers..Am simtit cum propria mea constiintza e atit de usor transformata de tot ce era imprejur..Si cum eu, cel stabil si  viu accepta ca natura sa-l acopere cu alte nestiuturi..
Ceva-ul asta al lumilor a fost inaintea noastra, si va fi si dupa noi..Si noi stim asta..Peste 100 de ani din noi va ramine un schelet alb spalat de ploi..Cum ne simtim oare, stiind ca timpul nostru e atit de scurt? Ce sa facem ca sa simtim ca, dincolo de toate, a mai ramas ceva? Chiar nu stiu..

Strategie anti-rai, in constructie

As fi vrut sa ploua iar, nu stiu de ce, poate pentru ritmul stabil, sau clarul de dupa, as fi vrut sa vina iar apele sferice sa ne asalteze, sa fie miscare, si actiune si aventura..Si na, n-a venit ca nu vine ploaia asta cind ai tu nevoie de ea..Natura e independenta de noi..
Am avut fericirea ca in ultimele zile sa fiu jignit masiv de niste scursuri umane..Si sa n-am ce sa le fac, pentru ca si ei au drepturi, ca noi toti, chiar daca nu fac decit rau si paguba imprejur..Ramii masca..Dar, de fapt de ce ma mir, ca eu cam toata viatza am intilnit specia asta..Continuu, altii si altii, unii mai buni, altii mai rai, de fapt cam toti erau rai, doar ca erau diferitzi intre ei, faceau altfel de rau..Dar rau tot faceau..In fine..
Raul e mai stabil, parca, si raii se coalizeaza foarte usor ca sa faca rele, decit aia buni ca sa faca chestii bune.. Ma uit la ce mediatizare are raul, de parca vine sfirsitul lumii si e totul la liber..
Cred ca o sa ma gindesc muuuult mai serios la o strategie sa-i contracarez pe lighioanele astea, ca au sarit calul..Stiu ca o metoda e sa-i tin la distantza, si asta functioneaza cind mai sint ceva rezerve, retzineri, limite sociale care sa-i impiedice sa treaca dincolo de bariere..Marea majoritate a astora sint de aia pe care i-ai pocni cu absolut orice ocazie, adica asta ar face orice om normal, dar asta nu se poate, ca e democratie, si toti sintem egali..De asta am zis ca trebuie o strategie nene, ca astia fac multe probleme..Ma mai gindesc..

Inactiv

E bine sa mai iei pauze, din cind in cind, si sa te lasi dus de viatza, inainte, fara sa ai vreun scop altul decit reconstruirea interioarelor, ca sa reziste la noile inceputuri..Nu e asa usor, pentru ca te simti aerian, si eliberat de stressul a orice vine din afara, pentru ca esti deconectat 95%, sau pe acolo..Si nu e fericire, pentru ca e o lipsa cronica de actiune, e doar un timp de, cum ziceam, refaceri cit mai multe..Munca reala e pe interior, de aia la exterior totul pare amorf si inutil..Ma uit doar la ce se intimpla in lume via Internet, si vad ca media e din ce in ce mai stupido-inutila..Cantitati uriase de absurduri, stupizenii, nonsensuri se revarsa prin cuvinte, consumindu-ne timpul si nervii..E clar ca dileala s-a generalizat, nu mai e sperantza..Cel mai bine sa te cufunzi in pasiunile tale, si in munca, si sa iti propui unele ambitzii..Asta ca sa mai dai un sens a ce traiesti, ca altfel simti ca musca din tine toti, si ca nu poti fugi nicaieri, pentru ca peste tot sint guri cu dintzi puternici, care te pindesc..
Creierul meu e blank..Nu vrea sa se ocupe de orice, si atunci prefera sa fie in stand by..Si nu pot sa-l pacalesc cu nimic..E arogant..Nu-mi da decit putin sa folosesc din resurse..Am incercat sa intru pe site-uri cu mate, fizici, astronomie, cu news, filme, degeaba..Cred ca e plictisit de toate stupiditatzile astea care ma asediaza..
E o vreme complet lesinata, asta e clar, parca e canicula, si abia respir..O sa ma deshidratez incet si sigur.. Mai bine ma culc, ca poate miine vin mai multe idei..Sa vedem..

Nobel

Se mai intimpla si lucruri bune pe planeta..Se dau premii Nobel, si asta imi da o satisfactie profunda, pentru ca se recompenseaza niste reusite..Bine, reusite sint muuuulte, doar ca nu-s promovate de media asta sinistra, si sint reusite peste tot, ca de aia avem roboti, si masini, si Internet, si cell phones, si atitea care ne fac sa ne simtim mai confortabil, si mai putin dispusi sa gindim..Nobelul se da (sau se ia, depinde) pentru niste chestii exceptionale, adica ceva care deschide niste posibilitati uriase pentru evolutia noastra practica.. Sigur se recompenseaza si stiintele exacte, dar si cele umaniste, si la astea ma gindeam mai mult, chiar daca-s inginer, ca na, imi testez si eu incompetentzele, hahaha..Pentru ca nu-s scriitor, la mine scrisul e o metoda de a exersa exprimarea unor idei, cite sint, evident, si nu vind ce scriu, nu cistig bani din asta..Scriu ca sa evit sa nu scriu, e simplu, si ca sa mai eliberez unele energii, in fine, e un complex de motive adunate..
2017 Nobel pentru literatura Kazuo Ishiguro, un scriitor japonez de origine naturalizat in UK, pentru "o mare putere emotionala, care a dezvaluit abisul din spatele senzatiei noastre iluzorii de conectare la lume"..La inceput am vrut sa contrazic asta, ca, de fapt si abisul e o varianta, una din multele miliarde pe care le primim dupa ce ne conectam, pentru ca depinde din ce punct de vedere privim tot, ca orice poate fi interpretat in miliarde de feluri, si nu trebuie sa reducem tot la doar un abis, pentru ca sint atit de multe..Sigur ca omul a luat premiul nu doar pentru asta, ca eu le-as fi zis-o si pentru jumate de milion de coco, si fara sa pretind premiul..A contat opera, clar, ca ea a construit probabil universurile alea interioare a caror logica cititorii au cautat-o..Si poate ca abisul asta a aparut ca o varianta care le acopera pe celelalte acum, si in contextul asta, printre oamenii astia, care accepta ideile astea, ca un fel de abis care marcheaza istoric momentul asta, dar care cine stie cit va rezista..
Pentru moment el, abisul, e foarte prezent, e adevarat, pentru ca e peste tot, si in orice..Mai ales in tot ce tine de relatiile dintre oameni ai de-a face cu tot felul de abisuri nene, care mai de care mai cretin..Mie mi se intimpla curent, pentru ca simt ca in orice moment al comunicarii cu cineva poate sa apara de nicaieri abisul, si aici nu e abisul de vina cit e persoana, ca ea il genereaza, cred..Si nu poti sa dai vina pe natura umana, pentru ca spiritul e educabil, totusi, ca nu mai sintem primitivi..In fine..De fapt unii mai sint primitivi, pentru ca li se permite..E o discutie lunga..
Sa revenim..Se dau Nobeluri, si noi admiram..E un moment festiv..

O tristetze

Lumea e instabila..Asa a fost pe toata istoria ei..Oamenii s-au comportat ca salbaticiunile, ba poate mai rau, pentru ca au facut totul gindit dinainte, au macelarit din placere, sau din interes..Eu ma tot gindesc la citi oameni au murit nevinovatzi in toate razboaiele..Asta ca sa nu punem la socoteala distrugerile..Daca toate energiile astea s-ar fi facut pentru progress si dezvoltare, acum poate am fi inceput aventurile prin spatziu, in cautare de de a coloniza alte sisteme solare prietenoase..
Scriu asta pentru ca a fost un macel in Las Vegas, orasul jocurilor de noroc, construit intr-un desert, o minune a fortzelor de gindire, si actiune care au cooperat..Un scelerat si-a construit un plan gindit strategic, si aplicat exceptional, pentru ca si-a ales bine locul, si momentul, si a tras intr-o multime adunata ca sa asculte muzica..Ce poate fi mai dement de atit? Atacul de la 9/11? Inchizitzia? Nazismul? Comunismul? Sigur, sint magnitudini diferite, dar esentza e aceeasi, pentru ca un descreierat a ucis la intimplare..Traim printre orori provocate de fiintze aparent normale, ba poate chiar placute intr-un context social neutru..Se spune ca nu armele omoara oameni, ci oamenii, si e perfect adevarat, pentru ca sint multi nebuni, oho, capabili de orice..Si ce e uimitor e ca nebunii astia sint statistic in numar mic fata de majoritatea, si uite de ce sint capabili..Eu evit sa scriu despre orori pentru ca sint multe si mediatizate, si ma oripileaza pe mine asa cum ii oripileaza pe toti..Si nu vreau sa ma gindesc la ele, dar uneori ma bushesc, si ma gindesc cu groaza la lumea in care traiesc..Nu asta e omul ratzional, nu de asta au evoluat toate, ca sa fim uneori omoritzi de tot felul de degeneratzi..
Probabil vor mai fi evenimente de astea in viitorul apropiat, desi nimeni nu-si doreste, dar astea se vor intimpla atit timp cit armele vor cadea in mina unor dezaxatzi, acum, pentru ca pe viitor omenirea va gasi solutii eficiente, asta e sigur..Si totul e pentru ca mai exista saracie, prostie, rautate, si o libertate prost intzeleasa..Un raspuns la toate? Poate educatzia, pentru ca ea ne transforma din salbatici in constructivi, si generoshi..

Inima vs ratziune

Inima e fluida..Trece de la o forma la alta, si formele ei le mai numim stari..Asa traim, trecind prin diferitele forme ale inimii care ne altereaza calmul acela absolut pe care il visam..Care e diferita de extaz, sau nirvana, sau cum o mai fi numita de culturile lumii..De fapt nu stiu sigur daca nirvana e o stare de extaz, am folosit-o aici mai mult ca o idee de stare care ar fi o fericire din aia contrapusa agoniei.. In fine, extazul e o fericire dusa la maxim, cind ne sint invadate toate fiintzele de tot felul de lumini, si cind ne pierdem controlul..
Cea mai buna dintre stari cred ca e meditatzia, pentru ca acolo constientul domina, si esti in total control asupra a tot ce simti, esti, gindesti, ca si cind te detasezi de lume si urci ca sa vezi mai clar toate adevarurile din tine, si din ceilaltzi..
Mintea rationala si inima sint intr-o continua lupta, si una o domina pe cealalta, pe rind..Care cum e depinde de educatia proprie..Nu poti controla totul, poti doar sa-l dirijezi..Uneori e bine sa lasi lucrurile sa se intimple, alteori e bine sa pui anumite limite..Dar e bine sa nu poti fi controlat nici de inima, nici de ratiune, ci sa le imbini, cit poti, cit mai bine..Asta ar fi cazul ideal, si iti rezolva multe probleme..Si e rar..
Inima si ratiunea au logicile lor, si fiecare are dreptate, pentru ca noi ne asociem uneori unor puncte de vedere deschise de stari, care stari sint date de inima, sau de ratziune..Si noi vom fi tot timpul intre o inima si o ratziune care ne va vorbi fermecator aducind argumente imbatabile..
Uneori imi doresc sa am o conshtiintza indepartata impartziala, care sa ma ghideze, asa cum facea greierasul Jiminy cu papusa de lemn Pinocchio..