Cautam..Cautam sa fim, sa devenim ce credem ca sintem..Social, mental, fizic..Cautam sa atingem laturile ideale ale unei fiinte ideale spre care aspiram..
Iubirea e o lume paralela..A noastra..E un spatiu cu exact acelasi numar de dimensiuni cite are propriul suflet..E la fel de complicata, pe cit sintem si noi..
Iubirea e lumea proiectiilor noastre mentale..E ca si cum ne-am lua eul cu toate cele "n" dimensiuni, si i-am desena "urmele" pe planele formate de toate axele proprii..Ca un fel de incercare de a intelege cum este el de fapt, proiectat pe toate planele posibile pe care le contine universul "n" dimensional numit, cumva, iubire..
Eul si iubirea se conditioneaza reciproc..Eul invata din iubire, din iubirile actuale, sau cele trecute, asa cum si iubirea, ca entitate, urmeaza liniile de evolutie ale eului..Sau eurilor..
Iubim asa cum sintem..Cu defecte, si calitati..Iubim deschis, si iremediabil..Ne aruncam in iubiri cu inconstienta profunda a firii umane..O facem exact ca exploratorii, care pleaca pe teritorii indepartate, fara frica, si fara a sti ce se va intimpla..Iubim cu tot..Si ne sacrificam de multe ori eul, in fata iubirii..Pentru ca merita..Merita sa devenim..Si sa ne regasim in alte euri, mult mai inalte..Care vin din alte lumi..Cu mult mai multe dimensiuni..
No comments:
Post a Comment