Curg pe armonii si vocale, si silabe..Parti din idei..Din lumi trunchiate..
Ma gindeam de multe ori, la cite am invatat in liceu, si facultate..Lucruri esentiale, care sa-mi determine eul.. Dar care, nu mi-au folosit, decit rar..Mi-a folosit doar tenacitatea, si ambitzia..In rest..
Doar toamna ar rezolva enigmele..Cele mai profunde..Peisajele ei ar atenua tot..Si ar lasa linistea dimprejur sa faca un fel de atmosfera mai clara..In care s-ar vedea si ideile, si sentimentele, mai separate..Chiar daca..
Pe mine problemele adevarate parca ma trezesc..Problemele profunde, si care isi cauta solutii..Atunci ma simt real..Cind vad substantzele lumii cum mi se invirt prin minte..Cind stiu ca trebuie sa rezolv ceva, neaparat, acum..Orice ar fi..Atunci mi se leaga toate logicile impreuna, si ma pun pe cautat solutii, fara de care chiar nu se poate..Asta a fost starea mea fundamentala de la scoala, examene, olimpiade, cite au fost..
Cind a murit mama am trait un soc profund..Din care nu am crezut ca pot iesi..Pentru ca nu puteam..Si efectiv nu aveam cum, pentru ca asa ceva nu mi se parea posibil..Ei bine, am supravietuit..Nu stiu cum.. Tin minte ca, dupa un timp foarte lung si foarte negru, am simtit ca trebuie sa merg inainte, orice ar fi.. Si am invatat din nou, sa merg..Dar am mers, parca, altfel..Nu mai eram acelasi, din multe puncte de vedere..
Stiu, toti sintem supravietuitori..Care fac ce pot, dupa cite li s-au intimplat..Si dupa cite au fost obligati, sa accepte..Nu e tristetze, si nu e regret in ce spun..E doar recunostintza ca, inca mai reusesc sa trec peste muntele de raceala si cinism dimprejur, si sa continui ceva..Ceva de care, inca, nu sint atit de sigur..
No comments:
Post a Comment