Simetric

Tu ai in tine tot..Trebuie doar sa experimentezi, si sa inveti..Ai toate inaltimile si toate adincurile posibile.. Trebuie doar sa inveti sa le separi, si sa-ti dezvolti abilitatile si talentele..Tu esti un univers cu toate culorile.. Tu esti artistul propriei vieti..Singurul..Cu un destin pe care sa-l modelezi asa cum iti spune eul propriu..
Universurile tale au anotimpuri..Care seamana cu cele din universurile celorlalti, atit de mult..Si asta e un inceput bun pentru a comunica..Cu ceilalti, cu tine, cu Timpul si Spatiul..Cu mediul in care sistemul tau de referintza pluteste..
E iulie, e cald, e lenesh..E reflexie de lumina solara prin pomi, pe strazi, pe cladiri..E stralucire fizica..Ca o liniste care iti zimbeste, in timp ce citeste o carte de aventuri..E moleseala..Ideile sint in vacantza, si lumea e indiferenta..E bine vara, ca e cu vacantze, plimbari, peisaje alambicate si optimiste..Da parca e in aer asa o moleseala, si o lipsa acuta de actziune..Vara asta si ambitziile sint in conced..Na..C'est la vie..
Poate ca avem nevoie de calm..Sa visam ca stam intr-un hamac pe o plaja tropicala..Ca avem all included, si libertatea sa facem ce vrem..Fie ca mergem la cumparaturi, sau lincezim intr-o camera de hotel, sau ca facem o baie racoroasa in piscina sau in mare..E bine..Dar, parca lipseste ceva..Trebuie o idee, o chestie, un quelque chose care sa ne dea un impuls..Tre'sa ne gindim la ceva, sau sa visam la ceva..Nu putem sta asa, ca crabii pe plaja, si sa nu ne pese..Pai na..
Io ma gindesc la toamna..Uneori si la iarna..Alteori la vara..Functie de stare..Ma gindesc la locuri, care sa imi aduca amintiri..La oameni, si la ce mi-a placut, sau nu, la ei..La momentele deosebite..Cele pline de revelatzii si intelegeri..La lumina din sufletele pe care le simteam apropiate..Cite au fost..
Fericirea nu e o chestie programata..E ceva imediat, care se intimpla spontan..Cred..E, de fapt o stralucire de moment..Si care construieste in suflet lumi fabuloase..E un reper al fiintei noastre..Care ne ajuta sa mergem inainte..Tot inainte..Ca, na, inca nu s-a inventat Masina Timpului..

Glasul ratziunilor

Un popor nu e o adunare sociala haotica..Si nu e o suma de populatii, cu oarece asemanari culturale..Nu..
Un popor e o conshtiintza a valorilor comune, adunate in timp..E un social inchegat si adevarat..O entitate formata prin istorie, si care a invatzat din propriile greseli..E o suma globala a propriilor constiintze, ale fiecaruia..E un ceva la care fiintza noastra se raporteaza permanent..Fara exceptie..
M-am gindit la toate astea in ultimul timp, de cind se petrec schimbari radicale in societatea romaneasca.. Din cauze economice, fireste..
Cind eram mic, de prin scoala generala, ai mei ma duceau sa stau in fiecare vacantza, la sashi, in Transilvania.. Am fost la Harman, Medias, periodic..Unde vorbeam dialectul lor sasesc, foarte apropiat de germana, cu mici diferentze de pronuntzie..Ei bine, cit am stat acolo a trebuit sa ma adaptez la felul lor de a fi..A trebuit sa merg in vizite la nemti, sa maninc mincarea lor, sa conversez cu ei, sa invat, si sa cautam o cale de intelegere..Ca in orice comunitate..
La inceput am sesizat diferentele dintre "culturile" noastre diferite, sa zic asa..Dar dupa un timp am vazut ca ei, prin tot, erau, intr-adevar CIVILIZATI..Aveau alte obiceiuri, reguli sociale, stil, intr-un fel deosebit.. Simteam ca un cineva ultrainteligent organizase felul lor de a fi..Si eram uimit, pentru ca aveam de ce.. Descoperisem o cu totul alta lume..
Asta imi doresc sa ni se intimple si noua, romanilor..Sa ne construim pas cu pas o civilizatie de secol 21.. Si asta se va intimpla, pentru ca asa e mersul istoriei..
Timpul ne vede..Ne observa, in tacere, din toate unghiurile..Si, noteaza in propriul jurnal toate evenimentele.. Dintotdeauna..

Originea lumii

Infinitul e o entitate fara sfirsit, si fara inceput..Chiar daca, uneori, matematic vorbind, el poate fi marginit.. Pentru ca mini-entitatile lui se pot apropia de marginile definite, sau calculate, fara sa le atinga..Decit doar atunci cind variabila "principala" este, ea insasi, un infinit..Ca la siruri, serii, limite de functzii..
Am presupus matematic, ca si oamenii pot fi infiniti, prin ceea ce sint..Ca si ei tind, ca sirurile, spre ceva..Spre ceva limitat doar de timp, si de propriile lor capacitati..
De fapt, oamenii se spune ca se definesc prin actiunile lor..Prin ce fac, efectiv..Prin ce realizeaza practic..Chiar si atunci cind studiaza..
Am revazut iar, a cita oara, Cosmos, a domnului Sagan..Chiar daca unele parti mi s-au parut depasite, nu am putut sa nu realizez incredibila resursa de idei, din serial..A fost ca o revelatie, sa ma intorc iar la virsta marilor intrebari..Si sa caut raspunsuri, peste atitia ani..Pentru ca sint, toate, absolut fascinante..Si prietenoase.. Domnul Sagan e un prieten adevarat, pentru ca iti spune cu sinceritate, adevarul..Si e deschis, si atit de direct, chiar daca, uneori te intimideaza, dar daca incepi o conversatie cu el, imediat totul devine familiar..Imi aduce aminte de unii profesori, foarte putini, de fapt, cu care chiar discutam asa, ca de la constiinta la constiinta..
De asta imi plac specialistii adevarati, oamenii care isi cunosc bine domeniile proprii..Pentru ca ei nu sint prefacuti, sau rigizi..Nu, ei pun adevarul in fata ta..Si sint deschisi, pentru ca sint pasionati, si le plac provocarile intelectuale..
Dap, se pot spune infinite despre infinite..Dar nu avem timp sa detaliem..

a.m.

E bine uneori sa te trezesti inaintea soarelui, si sa-ti plimbi adormirile pe strazile racoroase si intunecate..Sa aluneci pe aleile parcurilor somnoroase, sa privesti, de pe o banca, dansul nimfelor nude, sa te confunzi cu aerul, sa te evapori si sa te sublimezi in mii de feluri..Sa mergi inainte, printre vegetatia nemiscata, sa faci pasi prin lumea celor 1000 de ani de somn..Sa vezi locurile clar, din puncte nemiscate de agitatiile zilei..Sa stai si sa admiri formele si culorile locurilor, asa cum ar fi, daca oamenii ar disparea ca specie..
Ochii unor dimineti singuratice..Aici, acum..Ochii care vad, si percep singuratatea unei dimineti..Asa cum gindul o percepe pe cea a vietii..

Aloha

E cald..Pentru ca e vara..Adica anotimpul in care fluxul de raze solare e mai mare..Aici..E un timp in care fizica face sa fie cald..Iar noi luam totul ca atare, si acceptam anotimpul cu toate caldurile lui..Dar e frumos.. E mult verde peste tot..E lumina reflectata de imprejururi..E un cer pictat artistic, cu nori..E optimism, e viata reala, e miscare, si extaz..
Da e prea mult..Nu poti s-o tii asa langa intr-o veselie, ca te nervezi..Mai trebe si ceva tristetzi-nostalgii, plonjari in trecut, umpic de ura asezonata cu injuraturi..Ceva dom'le ca sa te trezeasca, sa nu pierzi contactul cu natura umana cea reala..Pai na..
Astept cu interes citeva ploi de cel putin o zi lungime..Preferabil cu tunete si fulgere, si stropi mari si grei..Ca in Beethoven..Pacat ca nu poate sa ninga, deocamdata, ca ar fi mers o pomana porcului cu muraturi..Si cu cadouri invelite frumos in hirtie lucioasa cu modele artistice..
Craciun fericit! La multi ani! Sa vi se implineasca toate dorintzele posibile si imposibile..Ca mie nu mi s-au..Ca n-a plouat..Aia e..

Culorile ideilor

Reperele si sistemele de referintza dispar si ele, odata cu pilotul..Totul se reintoarce la praful stelar..Ca intotdeauna..Se spune ca undeva, peste 3-4 miliarde de ani se vor ciocni Calea Lactee si Andromeda, si ca se va forma o noua galaxie, tot spirala..E bine..Va fi peste 50 de milioane de vieti de 80 de ani..Ce ironie.. Pina atunci toti atomii care ne compun organismul vor fi complet reciclatzi, de cine stie cite ori.. Doar Timpul va fi ramas acelasi, peste, oho, atita vreme..Identic cu sine, serios, si stabil..Doar..
Uneori ni se intimpla sa avem inspiratie..Si sa vedem lucrurile cum se leaga intre ele, atit de firesc..Sa le intelegem pe toate, intr-un tot, clar, si atit de simplu si pur..Uneori, sau rareori..Pentru ca intelegerea cere si ea un mare efort psihic..Alteori, de cele mai multe ori, ideile ne aluneca..
Calatoriile iti arata imagini schimbatoare..Una dupa alta..Asa ca inainte de a intelege legile structurilor..Vezi cevauri ce nu se stie ce vor deveni..Sau..

Axe universale

Sa stii, sa inveti ca sa stii..Ca sa evadezi din cercul privirilor lor..Din labirintul haotic al imaginilor reflectate de oglinzile constiintelor lor..Din tot..Din toate incercarile cu care inca mai incearca sa te blocheze intr-o imagine-clisheu..
Pentru asta iti trebuie unele abilitati speciale..Pentru ca nu poti fugi din 3 dimensiuni spatiale plus una temporala..Dar te poti duce pe o a 5-a..Care cred ca se cheama constiintza..Acolo e accesul redus..Si e bine asa..
Sintem oameni..Sintem lumi paralele intre lumi paralele..Sintem zboruri diferite..Fiecare..

Cuadraturi

Oare cum va arata Terra peste 100 000 de ani? Cum vor fi orasele, oamenii, societatea, viata celor de atunci? Cum vor fi relatiile dintre oameni? Cum va fi tot?
Eu am trait, ca multi altii niste experiente la care nici nu am visat..Mi s-au intimplat multe, care mi-au confirmat ce am invatat serios, prin scoala, sau in viata..Si asta a fost bine, pentru ca am avut sisteme de referintza stabile..Bine, nu a fost cineva care sa imi spuna exact ce e bine si ce nu..Dar scoala cu toate milioanele ei de informatii selectate mi-a aratat variante..Din care am ales intuitiv ce am simtit ca e in acord cu valorile autentice..
Astazi lumea e preocupata de realizarea imediata..Toti vor sa "prinda" din aer, repede, informatii care sa le arate exact ce trebuie facut..Asta e nepractic..Pentru ca azi fiecare domeniu e foarte vast, si trebuie sa stii foarte multe..Iti trebuie studiu si experienta ca sa obtii rezultate in propria profesie..Trebuie sa inveti si din greselile tale, experimentind, dar, mai ales, trebuie sa inveti din ce stiu altii..Mai ales..
Scoala romaneasca e pur teoretica, si rareori practica..Ti se cere sa devii un foarte bun memorator, pentru ca la examene nu-i pasa nici unui prof cit ai inteles tu din ce ai invatat..Iar eu nu puteam asta..Si de aceea a trebuit sa muncesc enorm ca sa gasesc logici, chiar si acolo unde nu erau, ca sa pot invata..Se spune ca in procesul de invatare sint 3 etape: recunoasterea, intelegerea, si reproducerea..E mult de spus..
Cred ca asta a fost, cumva, destinul meu, ca, de fapt al oricarui om..Sa inteleg, ca sa pot aplica ce stiu in tot felul de proiecte..Bine, uneori mai obosesc si eu, dar dorinta de a intelege o am la fel, ca in liceu..Cred ca asa am supravietuit, facind o chestie profund umana..
Sint multe de spus, pentru ca fiecare are experientele lui, felul lui de afi, de a simti, si a gindi..Dar dorinta de a  descoperi cred ca ne e comuna..Si ea ne arata cit de mult semanam, in profunzimi..Ne mai diferentiaza studiul, si educatia..Cumva..Destul de mult..

Viziuni circulare

Vezi, ochii tai iti arata o realitate..Vezi contururi, forme, colorate mai mult sau mai putin intens..Simti imprejur  o lume diferita, cu alte legaturi, si alte legi..O observi, iar..Te gindesti cum e acolo..Cum ar fi sa traiesti printre atitea spatii diferite..
Lumea ta si-a construit atitea imagini si amintiri in mintea ta..Ai trait acolo, si te-ai legat de locurile alea..E firesc..Ai invatat lumea de acolo, asa cum ai invatat, mai tirziu, alte lumi..Asa cum ai invatat sa supravietuiesti.. Totul a fost un joc al vietii..Destul de cinic jocul asta, totusi..
Imprejur sint multe detalii, care aduna, printre ele, si sperantze, dezamagiri, visuri, lumini, geometrii.. Sint apusuri si rasarituri ale unor stele indepartate..

Arte

O confidentza mica..Am fost intotdeauna fascinat de creatzie..Creatorii mi se pareau niste supra-oameni, veniti, cumva, din cu totul alte lumi..Adica niste oameni capabili sa construiasca ceva ce sa ne rascoleasca sufletele mi se pareau ceva fascinant..Pai cum sa faci ceva ce ar bulversa pe oricine? Pai, cum de ceea ce creeaza ei nu-i afecteaza in primul rind, pe ei? Cum naiba sa te poti separa de ce faci, si sa poti privi in abstract ceva, sa pui piesa cu piesa impreuna, si sa nu te darime psihic? Asta chiar e un mare mister..
Poate e posibil pentru ca cei care construiesc, sint mai pasionati de elaborarea piesei, decit de impactul pe care opera lor o poate avea asupra celorlalti..Ei finiseaza tot timpul, apoi se dau un pas in spate, privesc daca intregul chiar seamana cu ce au avut in minte, si continua..Bine, procesul in sine seamana mai degraba cu o munca de sclav, ceea ce, de multe ori chiar este..Dar legatura dintre om si opera e o iubire infinita..In care intra si gindurile, sentimentele profunde, educatia, societatea, felul de a simti al celorlalti, cinismul, plutirea printre atitea nedeterminari, si variante, etc etc..
Creatorul construieste, de fapt, o opera concreta, care sa-i satisfaca lui valorile venite din adincimile propriului eu..El aduna, parte cu parte, detaliu cu detaliu, tot..Tot ce ar trebui sa contina opera pe care o vrea, asa cum ii cere propriul lui spirit..El, cum am spus e sclavul propriilor opere..
Da, ei pot fi, cumva, considerati autisti..Care traiesc in concretul altor lumi, cumva..
Am gustat si eu din elixirul creatiei, sa zic asa..Am construit chestii practice, si virtuale..Dar chiar mi-ar placea sa fac 3D-uri artistice, asemanatoare cu cele reale..E fascinant..Pentru cei care fac arta, sub orice forma, chiar sint oameni alesi..
As vrea sa fiu bine inteles..Artistii sint cei CAPABILI sa construiasca opere de arta profunde..Si nu trebuie confundatzi cu toti idiotii needucati, brutali, incapabili, si etc, de care e plina lumea..Multi chematzi, putini alesi, se spune..Eu de cei alesi spuneam..De cei care pot sa vorbeasca pe limba universala a lumii..

Pas intre pasi

Curg pe armonii si vocale, si silabe..Parti din idei..Din lumi trunchiate..
Ma gindeam de multe ori, la cite am invatat in liceu, si facultate..Lucruri esentiale, care sa-mi determine eul.. Dar care, nu mi-au folosit, decit rar..Mi-a folosit doar tenacitatea, si ambitzia..In rest..
Doar toamna ar rezolva enigmele..Cele mai profunde..Peisajele ei ar atenua tot..Si ar lasa linistea dimprejur sa faca un fel de atmosfera mai clara..In care s-ar vedea si ideile, si sentimentele, mai separate..Chiar daca..
Pe mine problemele adevarate parca ma trezesc..Problemele profunde, si care isi cauta solutii..Atunci ma simt real..Cind vad substantzele lumii cum mi se invirt prin minte..Cind stiu ca trebuie sa rezolv ceva, neaparat, acum..Orice ar fi..Atunci mi se leaga toate logicile impreuna, si ma pun pe cautat solutii, fara de care chiar nu se poate..Asta a fost starea mea fundamentala de la scoala, examene, olimpiade, cite au fost..
Cind a murit mama am trait un soc profund..Din care nu am crezut ca pot iesi..Pentru ca nu puteam..Si efectiv nu aveam cum, pentru ca asa ceva nu mi se parea posibil..Ei bine, am supravietuit..Nu stiu cum.. Tin minte ca, dupa un timp foarte lung si foarte negru, am simtit ca trebuie sa merg inainte, orice ar fi.. Si am invatat din nou, sa merg..Dar am mers, parca, altfel..Nu mai eram acelasi, din multe puncte de vedere..
Stiu, toti sintem supravietuitori..Care fac ce pot, dupa cite li s-au intimplat..Si dupa cite au fost obligati, sa accepte..Nu e tristetze, si nu e regret in ce spun..E doar recunostintza ca, inca mai reusesc sa trec peste muntele de raceala si cinism dimprejur, si sa continui ceva..Ceva de care, inca, nu sint atit de sigur..

Spatii intre spatii

Oriceul e imprejur..Se joaca cu noi..Asa crede el, ca daca apare sub forme artistice ne schimba viata.. De fapt..Ce inseamna sa fie artistic? Ca eu am in minte anumite proportii, pe care le cred universale..Pentru ca asa le-am vazut, perceput, inteles..Si, ca mine, ceilalti..Toti vedem frumusetea din punctul nostru din spatiu.. De pe felia noastra de timp..Unele "chestii" le consideram "armonice" pentru ca asa ne "zanganesc" in creier.. In timp ce alte "chestii" nu ne spun absolut nimic..Na..
Imprejur e un orice compus din multe oriceuri..Toate-s complicate, si aparent misterioase..Ca sa te tina la respect..Ca sa-i admiri "logica" din faptul ca e de neinteles..Ca sa te tina la distantza..Si sa te faca sa te crezi un nimeni..Sa te manipuleze..De fapt..
Am intilnit atitia cretini..Atitia..Cu idei putine, si pe care le considerau valoroase, si nu le spuneau nimanui, pentru ca viata si prestigiul lor depindeau de asta..Ce dileala..Cit ridicol, adunat..In fine..Poate noi toti sintem asa, si cautam sa ne protejam intimitatile..Cum isi protejeaza idiotii un loc efemer, in societate, prin necomunicare..Adica, na, semanam, cumva, toti cu toti, intr-un fel..De fapt, de ce scriu eu despre reactiile unor semi-docti, sau cvasi-analfabetzi? Nu stiu..Poate pentru ca, multi ca ei au pozitii importante in societate..Care le permite sa hotarasca chestii care ii depasesc, si care afecteaza destinul unor oameni, de fapt..
Cel mai bine e sa fii tu insuti stapin pe un domeniu, ale carui lumi sa nu permita patrunderea cretinilor, in el.. Un loc unde sa fii tu fata in fata cu o realitate..Atit..Ca in designul mecanic..Unde esti tu si modelul 3D, fata in fata.. Tu il construiesti, tu raspunzi de el..Restul, e chestie de constructie, de ajustari, de adaptari..
Cumva..Dar esentza e la tine..Tu l-ai conceput, si format, cu toate detaliile posibile si imposibile..E ca opera ta de arta..Parte din tine si lumile tale..
Sint momente cind chiar te simti bine ca esti tu-insuti..Si ca ai facut ceva ce putini pot face..Atunci e gloria ta.. Doar a ta..Atunci te simti capabil sa-ti duci nava pe drumul destinului..

O Viatza, O Zi..

Viata e un amestec cu de toate, fara nici o logica..Un fel de haos constientizat de egouri..Din care nu se poate intelege sau teoretiza..Viata e cum se intimpla..E asa cum a fost, si mai e..Pentru ca , chiar daca ai incerca sa iti construiesti in minte un fel de viata ideala ar iesi un amestec cu momente pe care le-am crezut fericite..Dar momentele alea le-am constientizat pentru ca le-am comparat cu celelalte nefericite..Pentru ca, daca am fi trait numai fericiri, ar fi fost o monotonie dilie..Ba chiar, momentele fericite , sau asa zis fericite sint  mai degraba "aeriene"..Pentru ca, de fapt, atunci cind suferi, traiesti mult mai intens..
Pina la urma, oricum viata e un fel de pierdere de timp, pentru ca nu realizezi cine stie ce..Si dupa ce dispari, isi mai aduc aminte de tine doar cei carora le esti dator..Restul te uita repede..Asa ca orice ai face, timpul oricum trece, si cam degeaba..Sigur, sint comunicarile cu ceilalti, amintirile..Dar sint putine..Eu nu am avut o prietenie stabila niciodata..Dar, si asa, dupa ce au fost, cele citeva mici, m-am intrebat: mie ce mi-a ramas? Care e rezultatul? Sint mai bun? Nu cred..Poate mai cinic..Sau mai obosit..Atit..
Sigur, cele mai interesante sint momentele cind ti-ai pus mintea la contributie..Fie ca ai inteles ceva, te-ai gindit, ca ti-ai adus aminte, ca ai citit ceva sau ai vazut un film cit de cit..In rest..
In ziua de azi nu mai ai contacte cu oamenii, decit fff rare, si pur intimplatoare..Nu comunici, nu spui nimic pentru ca nu stii cu cine ai de-a face..Eu am suferit dezamagiri crunte de fiecare data, cind mi s-a mai intimplat sa cred ca pot comunica..Asta e..Sintem toti pe cont propriu in viata asta..Ne traim tot ce putem, functie de shansa..Si mergem spre o alta zi, inainte..
Sigur, am comparat vietile noastre cu cele ale unor eroi..Care au lasat in urma opere..Si totusi..Newton e un nume sub o formula..Dar cine a fost el? Cine i-ar putea intelege viata lui, ce a trait si simtit cu adevarat? Doar el..Pentru ca noi sintem prea preocupati de propria viata..Chiar, pe cine a iubit Newton? Mai conteaza?..
Ce vreau sa spun, ca orice ar fi, viata ne e proprie, si personala..Ne-o traim in felul nostru, si, cumva, orice ar fi, ceilalti sint cunostintze temporare..Chiar daca ne inteleg, sau ii intelegem, mai mult sau mai putin.. Sint si ei, ca si noi, grabiti sa apuce timpul, si sa-l stoarca de trairi..Sintem toti colegi de contemporaneitate, in nava timpului..Care vor cobori, mai devreme sau mai tirziu..Ca sa ramina, pentru ceilalti un fel de halo..O reflectare a unei lumini venite de undeva..Un timp..

Rotatziile revenite

Gravitatia e o ceritudine, si poate fi o motivatie..Pentru orice, oricum,..Atunci cind te justifici ca nu mai poti visa, pentru ca esti legat de atitea probleme terestre..
Asfintitul iti da o senzatie de liniste, si e un mediu pentru meditatii..Vezi cum se duce o zi, cum se schimba culorile zilei, pina dispar toate..Ramii tu cu tine, si cu egoul tau, din nou singur..
Cu fiecare asfintzit ne apropiem mai mult, de toamna..Desi stiu ca e vara, si ar trebui sa traim intens viata asta plina de clorofila si de lumina si caldura..Mie parca au inceput sa-mi cada frunzele prin toate lumile pe care le vizitez..Si e plin de culori mai multe si mai profunde..Toamna asta a venit atit de repede si de bine..Parca n-am mai vazut-o de 1000 de ani..

Contact cu sau fara impact

Imi place Chopin, sau Beethoven, sau..Va place Brahms? Dintre filosofi pe cine? Ce filme v-au impresionat?
Eu sint o forma care imbraca un fond..Tu esti un fel de a vorbi, un fel de a simti, un fel de a trai, un fel de a gindi..Stilul iti imbraca fondul..Ca si mie..Acum sintem fata in fata..Putem sa comunicam pe diferite nivele..Sau nu..Putem doar sa ne privim, analizam, si sa ne construim in minte imagini despre celalalt, asa cum am facut-o dintotdeauna..Putem sa intelegem parti, din ce e celalalt..Sau nu..Putem chiar avea lucruri care sa ne semene..Sau nu..Putem chiar gindi, in armonii prietenoase..Sau nu..Putem fi oricum, in orice fel, unul fata de celalalt..Putem fi prieteni intru profunzimi..Sau doar sa respectam conventzii sociale, cu gindul eliberarii de dupa atitea constringeri, de forma..Putem orice..Sau nu..Oricum..Daca va fi sa avem ceva in comun de comunicat, o vom face, poate..Daca nu, nu..Vom fi la fel de distantzi ca atunci cind ne-am cunoscut..Da.. LA final ne vom stringe miinile, si o vom lua, fiecare pe drumul sau..Sau nu..

Clapele Trecerilor

Timpul isi mai deseneaza arabescurile..El e si artist, si om de stiintza..El vorbeste in limbile stiute doar de el.. Realitatea e rezultatul lui..Spatiul e o forma concentrata a Timpului..Da..Asa cum si Timpul e o forma a spatiului..De fapt, spatiul si timpul sint impreuna, si se conditioneaza reciproc..Unul deriva din altul, asa cum si noi derivam, din..Din ce? Noi derivam din tot ce a fost, din ce am simtit ca a existat, cumva..Sintem entitatzi fluide..Determinate de tot ce a fost in afara, si inauntrul nostru..
Imprejur e ceva palpabil..Pe care il simtim, si cu care interactzionam..E ce denumim "realitate"..Un fel de nedeterminare, ca un amestec de nelinisti si claritatzi de cristal..Ca un drum, printre zapezi, spre un scop..
Ritmurile se clarifica, drumurile se edifica, lumina limpezeste scopurile, cumva..Aerul se rarefiaza, si toate se vad asa de clar..Contururile apar si dispar, printre lumile construite..Tu ai timpul de partea ta, si te folosesti de armoniile lui..De lumini si transparentze..Constient..