Zile de septembrie

Prostia ma oboseste. Asta e deja cind e prea multa, si prea peste tot. Citesti pe facebook tot felul de pareri, "analize", sau "creatii". Toate absolut goale de contzinut, dar cu cuvinte care mai de care mai sa te atinga la stomac. Ai de ales intre injuraturi, blesteme, mizerii de tot felul care mai libidinoase, care mai vomitive, speciale  ca sa socheze si ca sa aiba efect. Greu de acceptat pentru o minte normala, de om obisnuit. Dar asta e starea, probabil, asa se poate realiza ceva. Le uiti pe toate, ca nu iti incarci memoria cu prostii, dar iti ramine o senzatie de "asa nu" orice ar fi. Apoi afli de fraude electorale. Intimplate intr-o tara UE si NATO, in sec XXI. IAr cauti sa uiti. Iti impui sa te gindesti la ceva frumos, ceva ce vine din amintirile care te leaga de locuri din tara aceea de la margine de civilizatie. Si te intorci pe acelasi culoar al vietii profunde, pe care calatoresti cel mai mult, inainte, sau dupa ce treci printr-o experientza, mai mult sau mai putin fericita. Si iti revii la tine, la realitatea ta din realitatea a ce exista. O revenire, ca o revenire, care e grea tot timpul. Pentru ca diavolul cel zimbitor te imbie la prea multe. Si e expert in a te conduce pe drumurile lui, si a-ti fi ghid placut si ademenitor. Te pacaleste usor, folosindu-si metodele mult experimentate pe altzii, si, pe masura ce iti cistiga increderea incearca sa te hipnotizeze chiar. Si reuseste. Asta pina cind elementele realitatzii din mintea ta incep sa analizeze cu mijloacele invatzate mai demult ce ti se propune ca o alta realitate. Vezi discordantzele, si incepi sa le scoti din ce acceptasesi. Apoi te distantzezi, si te rupi de toate. Adevarul iti revine in minte, si te reintorci la tot. Pe aceleasi culoare. Ale realitatzilor care ti-au fost indepartate temporar. E o trezire ca dupa o betzie. Te doare capul, dintzii, oasele, stomacul, un timp. Apoi toate dispar, si ramii intreg si singur, iar, sa infruntzi lumea. Intreg, si fericit, si multumit ca nu ai luat-o razna, dupa ce toate prin care ai trecut. Asa e viata. Plina de promisiuni, si iluzii. Si de lectzii de care sa-ti amintesti data viitoare, cind toate se vor intimpla la fel. Si toate astea din cauza oamenilor. A celor pe care ii vezi ca potentiali prieteni. Si care sint, de fapt dusmani rapace, si cautatori sa te foloseasca. Oameni de care e plina lumea. Vezi, cind iti cauti prieteni devii vulnerabil. Sau poate ca esti deja vulnerabil de cind te-ai nascut. PEntru ca de atunci iti cauti prieteni. Doar ca nu-i poti gasi asa usor printre tot felul de indivizi inselatori, care mai de care mai adaptatzi la o lume inselatoare. O lume in care te revezi tot timpul singur. PEntru ca asa e dat sa fie. Si te gindesti, daca si ei, ceilaltzi sint tot atit de singuri. Si poate si ei cauta prieteni, asa ca tine. Doar ca de teapa lor. E posibil. Toti cauta ceva, si toti vor ceva sa reuseasca. Doar ca scopul lor e de multe ori destul de josnic, si imediat. Atit pot, atit ii duce mintea. Si tu, daca intri in jocul lor esti cam victima a propriei prostii. Se mai intimpla. Nimeni nu a mers pe un drum drept, asfaltat, si sigur, prin viatza. Toti am facut nenumarate ocolisuri pina a reusi ceva propus demult. Asa a fost sa fie. Si asta e prin ce au trecut cam toti, cu mici exceptii. ORicum, toate au trecut. Acum e liniste. A plouat calm. Lumea s-a mai curatzat de praf. Sintem intr-o trecere spre altceva. Asa cum am fost tot timpul.O trecere relativa, a unor relativi ca noi. E inca septembrie. Peste putin timp va fi octombrie. Apoi noiembrie, decembrie. Anotimpurile se vor schimba intre ele. Si noi ne vom gindi tot timpul la ce a fost bine, sau nu in felia asta de viatza. Cit vom putea sa o facem.