Substantza vietzii

Ma uit la un film, se cheama Good Will Hunting. E despre un tip genial (Matt Damon), si citeva intimplari, si locuri, si povestea unor vieti, si conexiunea dintre suf-lete. E bun, ca atinge niste adincimi. Scenariul e de Damon si Ben Afleck. Le-a mers mintea. As scrie si eu scenarii geniale, dar ar trebuie sa fiu genial pentru asta, ca baiatul din film. Sau macar sa fiu genial la scenarii, ceea ce, iar, nu-s. De unde atita genialitate, ce, asta creste peste tot ca sa o culegi pur si simplu? E genial cine se naste cu asta. De fapt ca sa fii geniu iti trebuie foarte multe calitati, nu doar memorie, abstractizare, vointza. Pentru ca esti om, si ai o fiintza bio-logica, care trebuie mentinuta in stare de functionare. Nut-i poti duce actiunile doar in minte, ca na, nu esti un creier intr-un borcan, esti o masinarie intreaga, care se lupta sa supravietuiasca. Traiesti acum, si faci ce poti acum, nu lasi pe miine, ca miine, sau intr-un viitor, dupa ce mori, nu mai conteaza. Chiar daca lumea devine suficient de idioata cit sa te considere pe tine genial, si sa iti faca statui. In fine. Ma gindesc la filmul asta, ca baiatul genial, bun la toate, un fel de super-erou e si baiat al strazii, bataus, si foarte sigur pe el. Bai nene, un om cu cit cunoaste mai mult cu atit vede cit de mult nu cunoaste, si cit de relative sint toate, ca chiar sint. Unul super-destept e unul cu multe intrebari fara raspunsuri care i se invirt continuu in cap, si pe care cauta sa le elucideze. E nesigur, preocupat, aparent indiferent, cu mintea in nori, sau in papuci, sau prin copaci, nu stiu, dar oricum plimbatoare, ca poate fi oriunde, si se misca cu o viteza mai mare ca a luminii. Ca asa e respectivul/respectiva. Si poate parea si distant, si arogant, si ne-realist, si in multe alte feluri neplacute, desi el nu e asa nici pe departe. Da, in film eroul trebuie facut si cu bune si cu rele, ca sa para real, dar cele bune trebuie sa fie mai mari ca sa-l faca pe erou iubibil, si sa se vinda povestea asta impachetata in film. E bine ca se spun asa niste adevaruri, ca sint scoase la lumina niste realitati cu care ne putem identifica. Sau pe care le-am trait efectiv. Oricum lumea asta e asa cum e, si noi sintem cind ca ea, cind diferiti. Ma gindesc ca fenomenul asta al gindirii e unul care te acapareaza, si tinzi sa uiti de viata reala. Tinzi sa uiti sa traiesti. Asta mi s-a intimplat mie. Cind esti tinar nu cunosti prea multe, si inveti experimentind. Sau invatind de la altii. Doar ca nu tot ce spun altii sint adevaruri, sau sint bune pentru tine. Pentru ca ei vad lucrurile din punctul lor de vedere, nu din al tau. De asta e bine sa treci prin mintea ta tot, si sa te gindesti la tine, in primul rind, ca tu esti subiectul. Asta nu inseamna ca esti egoit. Adica esti si un pic egoist, ca na, esti tu, e viata ta, e drumul tau pe care-l mergi inainte luind deciziile tale. Unii te vad intr-un fel, altii intr-altul. Unii te judeca, altii iti dau sfaturi, unii te lauda, multi te injura. Dar trebuie judecate toate, ca unele sfaturi te pot pune pe traiectorie gresita. Cum imi spuneau mie ca trebuie sa invat sa iau diploma, sa ma insor, sa am copii, sa-mi fac o viata demna. Doar ca nu-ti poti planifica viata, ca ea depinde si de ce gasesti ca sa reusesti ce ti-ai propus. Si daca nu reusesti incepi sa te gindesti uneori si daca ce ti-ai propus e ce iti doresti doar tu, sau ti-a fost bagat in minte de altii. De asta partea cu gindirea e buna, e bine sa fii genial daca poti, dar trebuie sa iti si traiesti viata, ca doar o viata ai, si na, e relativ scurta. Si cam tot ce traiesti e in premiera. O singura data implinesti 50 de ani, pentru ca a doua zi vei avea 50 de ani si o zi. Si la fel, experientele unele le traiesti o singura data, pe altele de mai multe ori. E interesant de cautat, de cercetat tot timpul ceva nou, si asta nu doar ca sa nu te plictisesti cit ca sa-ti satisfaci pasiunile, ca aici e substantza a ce esti, in dorintze, ginduri, iubiri, actiuni, etc.